1 El (îngerul) mi-a arătat
Pe marele preot, chemat
Drept Iosua, stând în picioare –
Atunci – în faţa celui care
Era Înger al Domnului,
Şi pe Satan, în dreapta lui,
Voind ca să îl ocărască,
Gata fiind să îl pârască.
2 Domnul, Satanei, i-a vorbit:
„Mustrat să fii tu, negreşit,
De către Domnul! Fii mustrat
De Domnul care S-a uitat
Către Ierusalim şi-astfel,
Îndată l-a ales pe el!
Nu-i Iosua ca un tăciune
Ce a fost scos din foc? Hai, spune!”
3 Dar Iosua era-mbrăcat
Cu-n strai murdar. Totuşi, a stat
El, în picioare-n faţa lui,
Adică a Îngerului.
4 Îngerul, însă, a vorbit
Şi-aste cuvinte le-a rostit:
„Luaţi-i straiele murdare
Pe cari le poartă!”, după care,
S-a-ntors spre Iosua, de-ndată,
Şi i-a vorbit în ăst fel: „Iată,
Nelegiuirile aflate,
În tine, sunt îndepărtate
Şi te îmbrac cu straie care
Se dovedesc de sărbătoare!”
5 Atuncea eu am îndrăznit
Şi-aste cuvinte le-am rostit:
„Gândit-am că e bine – iată –
Pe capul lui, mitră curată,
Să se aşeze!” I-au adus
O mitră şi pe cap i-au pus.
Straie curate i s-au dat,
Cu care fost-a îmbrăcat.
În acest timp, în faţa lui,
Şedea Îngerul Domnului.
6 Lui Iosua, el i-a vorbit
Şi astfel i-a mărturisit:
7 „Aşa a zis Acel pe care,
Drept Domn al ei, oştirea-L are:
„De umbli pe căile Mele,
Păzind poruncile acele
Pe care Eu le-am rânduit,
Află atunci că, negreşit,
Vei judeca şi Casa Mea
Şi-asemenea vei priveghea
Asupra curţilor acele
Cari se vădesc drept ale Mele.
Te las să intri împreună
Cu cei care aici se-adună.
8 Ascultă Iosua, tu care
Eşti aşezat drept preot mare.
De-asemenea, vor asculta
Şi cei aflaţi în faţa ta,
Căci ei, tovarăşi, se vădesc
Şi-n a ta slujbă te-nsoţesc.
În vremea ce o să sosească,
Ei, semne, au să se vădească,
Atunci când voi aduce Eu,
Odrasla Mea, pe Robul Meu.
9 Căci iată că spre piatra care,
În faţă, Iosua o are,
Sunt şapte ochi care privesc.
Eu Însumi chiar, am să cioplesc
Ce trebuie săpat pe ea.
Păcatul ţării ăsteia,
Nelegiuirile aflate
În ea, vor fi înlăturate
Doar într-o zi, căci negreşit,
Domnul oştirii a vorbit.”
10 „Atunci” – a zis Acel pe care,
Drept Domn al ei, oştirea-L are –
„Unii pe alţii vă chemaţi,
Sub viţă sau smochin, să staţi.”