1 Îngerul care mi-a vorbit
S-a-ntors apoi, şi m-a trezit
Cum i se-ntâmplă omului
Ce-i deşteptat din somnul lui.
2 „Ce vezi?” – atunci m-a întrebat.
„Un sfeşnic” – am răspuns de-ndat’.
„Ăst sfeşnic, precum am văzut,
Din aur doar, era făcut.
Deasupra lui, am observat
Un vas că fost-a aşezat,
Cari plin cu untdelemn se-arată.
Pe vasu-acela, mai văd – iată –
Şi şapte candele pe care
Sunt şapte ţevi. Sfeşnicul are
3 Şi doi măslini, alături lui:
Unul la dreapta vasului,
Iar celălalt măslin aflat,
La stânga lui e aşezat.
4 Dar, îndrăznesc să întreb eu:
Ce-nseamnă asta, domnul meu?”
5 Îngeru-mi puse o-ntrebare:
„Nu ştii ce-nseamnă asta, oare?”
Pe loc, atunci, i-am răspuns eu:
„Nu ştiu ce-nseamnă, domnul meu.”
6 Apoi el, iarăşi, a luat
Cuvântul şi mi-a explicat:
„Ăsta-i cuvântul Domnului.
Află că ăst cuvânt al Lui
E îndreptat către acel
Care-i numit Zorobabel
Şi-n felu-acesta cuvântează:
„Ăst lucru nu se-ntemeiază
Nici pe putere sau tărie,
Ci împlinit are să fie
Prin Duhul Meu biruitor” –
A zis Domnul oştirilor.
7 „Dar cine eşti tu, munte mare?
Cine eşti tu, să fii în stare
Să stai în faţă la acel
Care-i chemat Zorobabel?
Iată dar, ceea ce-ţi voi face:
Într-un loc şes, te voi preface.
Căci piatra cea mai însemnată,
Pe Templu fi-va aşezată,
De el, în strigătele care
Vor cere pentru ea-ndurare!”
8 Cuvântul mi-a vorbit astfel:
9 „Mâinile lui Zorobabel
Pus-au, la Casă, temelie.
De-aceea, ele au să fie
Cele cari au s-o isprăvească.
Iată, au să se împlinească
Aceste lucruri, iar apoi,
Veţi şti cu toţii că la voi,
Am fost trimis de Cel pe care
Drept Domn al ei, oştirea-L are.
10 Cine-i cel cari dispreţuieşte
Ziua care se dovedeşte
A fi mai slabă, când ştiut
Este că-i zi de început?
Iată, cei şapte au să fie,
Mereu, doar plini de bucurie,
Privind la cumpăna pe care,
Zorobabel, în mâini, o are.
Cei şapte-s ochii Domnului.
Pe-ntinderea pământului,
Cutreieră neobosiţi,
Fiind mereu, neadormiţi.”
11 Atunci, cuvântul l-am luat
Şi-am îndrăznit de-am întrebat:
„Te rog să-mi lămureşti apoi,
Ce sunt măslinii ăştia doi,
Alăturaţi sfeşnicului,
La dreapta şi la stânga lui?”
12 A doua oară am luat
Cuvântul şi am întrebat:
„Ce vrea să însemneze, oare,
Acele două ramuri care
Sunt de măslini şi-s aşezate
Lângă acele ţevi lucrate
Din aur? Ţevile acele,
Două se-arată a fie ele
Şi după cum zăresc eu bine,
Prin ele, untdelemnul vine.”
13 Îngeru-mi puse o-ntrebare:
„Nu ştii ce-nseamnă asta, oare?”
Pe loc, atunci i-am răspuns eu:
„Nu ştiu ce-nseamnă, domnul meu.”
14 Atunci el iarăşi a luat
Cuvântul şi mi-a explicat:
„Aceştia-s cei doi unşi, cei care
Aflaţi sunt – fără încetare –
În faţa Domnului Cel Sfânt,
Care Stăpân e, pe pământ.”