1 Poporul care umbla în întunerec a văzut lumină mare şi celor ce locuiau în laturea umbrei morţii le-a strălucit lumină.
2 Tu ai înmulţit bucuria şi ne-ai dat prilej să tresăltăm de veselie. Ne veselim în faţa ta ca de bucuria de la seceriş şi de veselia de la împărţitul prăzii.
3 Căci jugul cel apăsător şi samarul de pe spinarea lui şi boldul vătafului corvezilor, tu le-ai sfărâmat ca în vremea lui Madian!
4 Căci încălţămintea cu pinteni zornăitori de ostaş şi mantia pătată de sânge, le va arunca în foc şi mistuite vor fi de flăcări!
5 Căci prunc s’a născut nouă, fiu s’a dat nouă, a cărui stăpânire o poartă pe umărul lui şi se va chema numele lui: Sfetnic minunat, Dumnezeu prea puternic, Părinte al veşniciei, Stăpân al păcii.
6 Şi mare va fi stăpânirea lui şi pacea lui va fi fără sfârşit. Va împărăţi pe tronul lui David şi peste împărăţia lui, ca s’o întărească şi să-i pună la temelie judecata dreaptă, de acum şi până în veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.
7 Domnul a trimis cuvânt de pedepsire împotriva lui Iacob, şi pedeapsa a căzut ca fulgerul peste Israil.
8 Şi tot poporul a prins de veste, Efraim şi locuitorii Samariei, care totuşi spus-au în mândria lor şi în semeţia inimii lor:
9 «Cărămizile au căzut, să zidim cu piatră cioplită; smochinii au fost tăiaţi, să sădim cedri în locul lor!»
10 Dar Dumnezeu a înălţat pe vrăjmaşi împotriva lui şi pe protivnicii lui i-a răscolit:
11 Pe Sirieni la răsărit şi pe Filisteni la apus, care au îmbucat pe Israil cu toată gura. Cu toate acestea mânia lui nu se potoleşte şi mâna lui stă mereu întinsă!
12 Dar poporul nu s’a întors cu pocăinţă la cel care îl lovise şi n’a căutat pe Domnul Savaot.
13 De aceea Domnul va tăia din Israil, într’o singură zi, capul şi coada, ramura de finic şi trestia.
14 Bătrânii şi oamenii cu vază, aceştia sunt capul; proorocul care propovedueşte minciuni este coada.
15 Îndrumătorii poporului îl rătăcesc şi cei cârmuiţi de ei sunt rătăciţi.
16 Pentru aceasta, Domnul nu va cruţa pe tinerii săi şi de orfanii săi şi de văduvele sale nu se va îndura, fiindcă toţi cu toţii sunt nelegiuiţi şi ticăloşi şi gura lor grăieşte vorbe nesăbuite. Cu toate acestea mânia lui nu se domoleşte şi mâna lui stă mereu întinsă!
17 Fărădelegea a izbucnit ca focul care mistue spinii şi scaieţii; el arde hăţişurile pădurii, iară fumul se înalţă în rotocoale.
18 Din pricina iuţimii mâniei Domnului Savaot, ţara va lua foc, iar poporul va ajunge prada pârjolului. Nimeni nu se va mai îndura de aproapele său.
19 Vor jefui în dreapta, dar vor rămânea flămânzi, vor prăpădi în stânga şi tot nu se vor sătura şi fiecare va muşca din carnea braţului său:
20 Manase din Efraim, Efraim din Manase, şi amândoi vor fi împotriva lui Iuda. Cu toate acestea mânia lui nu se potoleşte şi braţul lui stă mereu întins!