1 Pe când mulţimea se grămădea la el, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi el şedea lângă lacul Ghenisaret,
2 A văzut două bărci oprite lângă ţărm, iar pescarii din ele coborîseră şi-şi spălau mrejele.
3 Ci urcându-se într’una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s’o mâe puţin de la uscat. Apoi, şezând în barcă, învăţa din ea mulţimile.
4 Iar când a contenit de vorbit, i-a zis lui Simon: Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.
5 Atunci răspunzând Simon i-a grăit: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar pe cuvântul tău voi lăsa mrejele în jos.
6 Şi făcând ei aşa, prinseră mulţime mare de peşte că li se rupeau mrejele.
7 Deci, au făcut semn tovarăşilor din cealaltă barcă să vie să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă bărcile, de erau gata să se afunde.
8 Iar Simon Petru văzând aceasta a căzut la genunchii lui Iisus şi i-a zis: Du-te de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.
9 Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, de pescuitul atâtor peşti pe care îi prinseseră.
10 Tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, feciorii lui Zevedeu, care erau tovarăşii lui Petru. Atunci Iisus a rostit către Petru: Nu-ţi fie frică. De acum înainte vei fi pescar de oameni.
11 Şi trăgând bărcile la uscat, au lăsat totul şi au mers după el.
12 Pe când era el într’unul din oraşe, iată că un om plin de lepră,văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi s’a rugat zicând: Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.
13 Atunci el întinzând mâna, s’a atins de lepros şi a grăit: Vreau, curăţeşte-te, Şi îndată s’a dus lepra de pe el.
14 Iar Iisus i-a poruncit să nu spună la nimeni, ci – mergând, arată-te preotului şi pentru curăţirea ta du jertfa, precum orânduit-a Moise, spre mărturie lor.
15 Dar cu atât mai vârtos străbătea vorba despre el şi gloate multe se adunau ca să asculte şi să se tămăduiască de suferinţele lor.
16 Ci el se depărta în locuri pustii şi se ruga.
17 Şi a fost aşa că, într’o zi, Iisus învăţa. Iar de faţă şedeau Farisei şi învăţători ai legii, veniţi din toate satele Galileii, din Iudeia şi din Ierusalim. Şi puterea Domnului era cu el şi el tămăduia.
18 Şi iată că nişte bărbaţi aduceau cu patul pe un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înlăuntru şi să-l pună înaintea lui-;
19 Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s’au suit pe podina acoperişului şi printre cărămizi l-au lăsat în jos cu patul, la mijloc în faţa lui Iisus.
20 Deci, văzând credinţa lor a zis: Omule, iertate îţi sunt păcatele tale.
21 Dar Fariseii şi Cărturarii începură să-şi dea cu socoteala şi să zică: Cine e acesta care vorbeşte asemenea hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu?
22 Iisus însă, cunoscând gândurile lor, luând cuvântul, a grăit către ei: Ce vă întrebaţi în inimile voastre?
23 Ce este mai uşor? A zice: iartă-se ţie păcatele tale, sau a zice: scoală-te şi umblă?
24 Iar ca să ştiţi că Fiul omului are pe pământ putere să ierte păcatele – zis-a celui slăbănog: ţie grăiesc, scoală-te, ia patul tău şi te du în casa ta.
25 Şi numaidecât sculându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s’a dus la casa sa, mărind pe Dumnezeu.
26 Şi uimirea i-a cuprins pe toţi şi lăudau pe Dumnezeu şi plini de frică ziceau: Văzut-am astăzi lucruri de necrezut.
27 În urma acestora, ieşind, a văzut un vameş cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis: Vino după mine.
28 Ci el, lăsând toate, s’a sculat şi a mers după Iisus.
29 Şi Levi i-a făcut un ospăţ mare la el acasă. Şi era gloată multă de vameşi şi de alţii, care şedeau cu ei la masă.
30 Dar Fariseii şi Cărturarii lor murmurau către ucenicii lui spunând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
31 Ci Iisus răspunzând grăit-a către ei: N’au trebuinţa de doftor cei sănătoşi, dar cei care suferă.
32 N’am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
33 Atunci zis-au lui: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, aşijderea şi ai Fariseilor, iar ai tăi mănâncă şi beau.
34 Iisus însă le-a răspuns: Nu cumva puteţi pe fiii nunţii să-i faceţi să postească, pe cât timp este mirele cu ei?
35 Ci vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci vor posti întru acele zile.
36 Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni nu smulge petic de la haină nouă ca să-l cârpească la una veche, altfel rupe haina cea nouă, iar petecul luat din ea nu se potriveşte la cea veche.
37 Şi nimeni iarăşi nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se nimicesc şi burdufurile.
38 Ci vinul nou trebue pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra.
39 Apoi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte degrabă de cel nou, fiindcă zice: E bun cel vechi.