1 Când mă întorsei acasă şi îmi dădură pe Ana, femeia mea, şi pe copilul meu Tobie, în ziua sărbătorii Cincizecimii, care este sărbătoarea celor şapte săptămâni, făcui un praznic frumos şi statui la masă.
2 Şi când văzui mâncările cele multe, zisei fiului meu: «Du-te şi adu dintre fraţii noştri pe vre-un sărman, care-şi aduce aminte de Domnul, şi iată că te aştept!»
3 Şi după ce se întoarse, zise: «Tată, unul din neamul nostru strâns de gât este aruncat în piaţă!»
4 Şi înainte ca să fi îmbucat ceva, sării şi-l adusei într’o casă unde îl lăsai până la scăpătatul soarelui.
5 Şi întocându-mă acasă, mă spălai şi mâncai demâncarea mea mâhnit.
6 Şi-mi adusei aminte de profeţia lui Amos cum spune: «Praznicile voastre să se prefacă în jelire şi tot chiotul vostru de veselie în tânguire!» Şi mă pusei pe plâns.
7 Iar la scăpătatul soarelui, mă dusei şi săpai o groapă şi-l îngropai.
8 Şi vecinii mei îşi râdeau de mine şi ziceau: «Acesta nu se mai teme că va fi ucis din pricina faptei lui! Era fugar şi iată-l că iar îngroapă morţii!»
9 În aceeaşi noapte, după ce mă întorsesem de la îngropare, dormii, fiindcă eram necurat, lângă zidul ogrăzii cu faţa descoperită.
10 Şi nu băgai de seamă că în zid erau vrăbii. Şi pe când stam cu ochii deschişi, vrăbiile au lăsat de sus necurăţie în ochii mei şi făcui albeaţă. Şi cu toate că mă dusei pe la doftori, ei nu putură să mă lecuiască. Şi Ahicar îmi dădu hrană până când el plecă în Elimais.
11 Şi Ana, femeia mea, torcea lână pe la gospodine
12 Şi o trimetea pe la gospodari, care îi dădeau de lucru şi-i plăteau. Şi odată îi dădură drept plată un ied.
13 Şi când a venit acasă, iedul a început să zbiere, şi eu o întrebai: «De unde ai tu iedul? Nu cumva-i de furat? Dă-l stăpânului înapoi, căci nu este îngăduit să mănânci de furat!»
14 Şi ea răspunse: «Datu-mi-l-au drept plată!» Dar eu n’o crezui. Şi-i poruncii să-l ducă înapoi la stăpânul lui. Şi mă roşii de mânie înaintea ei. Ea însă îmi răspunse şi zise: «Unde este mărinimia şi blândeţea ta? Iată cum ies toate la iveală!»