1 În timp ce Apolo era în Corint, Pavel a ajuns la Efes. Acolo a întâlnit câţiva discipoli, 2 pe care i-a întrebat: „Aţi primit Spiritul Sfânt atunci când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici nu am auzit până acum despre un «Spirit Sfânt».” 3 Pavel le-a zis: „Dar ce fel de botez vi s-a făcut?” Ei au răspuns: „Ni s-a făcut botezul pe care îl practica Ioan (Botezătorul).” 4 Atunci Pavel a zis: „Ioan boteza pe cei care se pocăiau, spunându-le să creadă în Cel care urma să vină după el, adică în Isus.” 5 După ce au auzit acest mesaj, ei au fost botezaţi în numele Stăpânului Isus. 6 Pavel şi-a pus mâinile peste ei. Atunci Spiritul Sfânt a coborât peste ei; şi au început să vorbească în alte limbi (decât ebraica) şi să profeţească (în limba lor). 7 Cei cu care s-au întâmplat aceste lucruri, erau în total doisprezece bărbaţi. 8 Apoi Pavel a intrat în sinagogă. Acolo a avut posibilitatea să le vorbească despre Regatul lui Dumnezeu. Timp de trei luni, el a încercat să îi convingă pe cei care îi ascultau mesajele. 9 Dar unii nu au crezut; şi i s-au opus, defăimând în public „Metoda (lui Isus)”. Atunci Pavel a plecat de la ei împreună cu discipolii şi a continuat să îi înveţe în şcoala lui Tiranus. 10 El a putut să ţină prelegeri acolo timp de doi ani. Astfel, toţi iudeii şi grecii care locuiau în Asia, au avut posibilitatea să audă Cuvântul lui Isus. 11 Minunile pe care Dumnezeu le făcea prin intermediul lui Pavel, erau excepţionale. 12 Astfel, cei bolnavi se vindecau sau scăpau de posedări demonice doar prin contactul cu batistele sau cu şorţurile atinse de Pavel. 13 Exista un grup de iudei care călătoreau şi care practicau exorcizarea. Au încercat să folosească numele lui Isus pentru a elibera pe cineva care era posedat de un spirit rău. Ei au zis: „În numele lui Isus despre care predică Pavel, îţi ordon să ieşi (din acest om)!” 14 Aşa au procedat fiii lui Sceva – un mare preot iudeu. 15 Dar spiritul le-a răspuns: „Îi cunosc atât pe Isus, cât şi pe Pavel. Dar cine sunteţi voi?!” 16 Apoi spiritul rău s-a folosit de cel pe care îl poseda; şi pentru că avea o forţă superioară lor, i-a bătut şi i-a făcut să plece din acea casă răniţi şi cu hainele rupte. 17 Iudeii şi grecii care locuiau în Efes, au auzit despre acest incident; şi toţi s-au speriat. Astfel, numele lui Isus a fost mai mult glorificat între ei. 18 Mulţi dintre cei care crezuseră, relatau în public despre trecutul lor. 19 Iar alţii care practicaseră magia, şi-au adunat cărţile şi apoi le-au ars în faţa tuturor. Valoarea cărţilor lor a fost estimată la cincizeci de mii de drahme. 20 Astfel, Cuvântul Stăpânului Isus devenea din ce în ce mai cunoscut şi producea efecte remarcabile. 21 După ce s-au întâmplat aceste lucruri, Pavel a decis să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi prin Ahaia. El zicea: „După ce voi ajunge acolo, trebuie să vizitez şi Roma.” 22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei şi pe Erastus, care erau doi dintre colaboratorii lui. Dar el a mai rămas un timp în (provincia) Asia. 23 În acea vreme, s-a produs un conflict referitor la „Metoda lui Isus”. 24 Exista un argintar numit Demetrius. Acesta avea o echipă de lucrători cu care prosperase producând în miniatură temple ale zeiţei Artemis. 25 El a organizat o întâlnire cu toţi cei care lucrau în acelaşi domeniu şi le-a zis: „Oameni buni, ştiţi, desigur, că noi am progresat economic practicând această meserie. 26 Dar constatăm că acest Pavel susţine că zeii făcuţi de om nu au nicio valoare. El a convins mulţi oameni să îşi schimbe convingerile şi să creadă acest lucru nu numai în Efes, ci şi în toată Asia! 27 Există astfel un dublu pericol. În primul rând, meseria noastră va fi defăimată. Apoi templul marii zeiţe Artemis venerată de oamenii din Asia şi din toată lumea, nu va mai avea nicio apreciere; iar renumele ei va fi distrus!” 28 După ce au auzit aceste cuvinte, au devenit foarte agitaţi şi au început să strige: „Artemis a efesenilor este mare!” 29 S-a produs o mare agitaţie în tot oraşul şi oamenii au venit toţi spre teatru. Acolo fuseseră aduşi doi macedoneni care îl însoţeau pe Pavel în călătorie. Ei se numeau Gaius şi Aristarh. 30 Pavel dorea să vină acolo să vorbească celor adunaţi; dar nu i-au permis discipolii (lui Isus). 31 Chiar şi unii dintre prietenii lui, care lucrau în administraţia provinciei, l-au rugat să nu meargă la teatru. 32 Între cei adunaţi, unii strigau ceva, alţii altceva; şi confuzia era generală, pentru că cei mai mulţi nici nu cunoşteau motivul real pentru care veniseră acolo. 33 Au scos din mulţimea de oameni pe unul pe care iudeii îl împingeau în faţă. El se numea Alexandru. În timp ce făcuse semn cu mâna intenţionând să vorbească pentru apărarea lui, 34 cei care se adunaseră au constatat că era iudeu. Atunci au scandat aproximativ două ore: „Artemis a efesenilor este mare!” 35 Totuşi, unul dintre conducătorii oraşului a reuşit să îi liniştească şi le-a zis: „Efeseni, cine nu ştie că oraşul Efes este protectorul templului marii zeiţe Artemis şi al imaginii ei căzute din cer? 36 Pentru că nu există nicio dispută referitoare la aceste lucruri, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nicio imprudenţă. 37 Constat că aţi reclamat pe aceşti bărbaţi care nici nu au jefuit templul şi nici nu au defăimat zeiţa noastră. 38 Deci dacă Demetrius împreună cu echipa lui are o acuzaţie împotriva cuiva, să meargă la tribunal, unde judecătorii decid cu privire la orice reclamaţie. 39 Dar dacă aveţi altceva mai complicat, decizia finală va fi luată într-o adunare constituită legal. 40 Ce s-a întâmplat astăzi aici încalcă legea; şi riscăm să fim acuzaţi că am intenţionat să iniţiem o revoltă!” 41 După aceste cuvinte, el a dat celor adunaţi posibilitatea să plece (din locul unde se adunaseră).