1 După ce ne-am despărţit de ei, am plecat pe mare şi am călătorit până la Cos. A doua zi am ajuns la Rodos; iar următoarea oprire a fost la Patara. 2 Am urcat apoi într-o corabie care mergea spre Fenicia. 3 Am călătorit astfel şi am trecut pe lângă (insula) Cipru. Am ocolit-o prin dreapta şi am mers mai departe spre Siria. Corabia a oprit în portul Tir, unde trebuia să fie descărcată. 4 Acolo am găsit discipoli la care am rămas şapte zile. Pentru că Spiritul Sfânt le revelase ce urmează să i se întâmple lui Pavel la Ierusalim, ei îl rugau să nu meargă acolo. 5 Dar când a expirat timpul, am plecat continuându-ne drumul. Ei ne-au condus împreună cu soţiile şi cu copiii lor până la ieşirea din oraş. Acolo am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat. 6 Ne-am salutat unii pe alţii şi apoi am urcat în corabie, iar ei au plecat acasă. 7 După ce am ajuns la Tir, am plecat spre Ptolemaida, unde am vizitat fraţii; şi am rămas la ei o zi. 8 Apoi am plecat; şi după încă o zi, am ajuns la Cezareea. Acolo ne-am dus la locuinţa „evanghelistului” Filip, unde am fost găzduiţi. El era unul dintre cei şapte bărbaţi desemnaţi (la început) ca diaconi. 9 Avea patru fiice necăsătorite care profeţeau. 10 Am rămas acolo mai multe zile. În acest timp a venit din Iudeea un profet care se numea Agab. 11 El a intrat în casa unde eram; şi după ce a luat centura lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile. Apoi a zis: „Spiritul Sfânt spune: «Aşa vor lega iudeii din Ierusalim pe proprietarul acestei centuri. Apoi îl vor preda celor care nu sunt evrei.»” 12 După ce am auzit acest mesaj, atât noi cât şi ceilalţi care erau acolo, l-am rugat pe Pavel să nu meargă la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Sunt foarte afectat văzându-vă cum plângeţi. Dar nu vă înţeleg motivul. Să ştiţi că eu sunt pregătit nu numai să fiu legat la Ierusalim, ci şi să mor pentru numele Stăpânului Isus!” 14 Constatând că nu îl putem convinge, am renunţat şi am zis: „Să se întâmple ce va dori Stăpânul Isus!” 15 După acele zile, am făcut pregătirile şi am plecat spre Ierusalim. 16 Ne-au însoţit câţiva discipoli din Cezareea care îl cunoşteau pe Mnason – cel care urma să ne găzduiască. El era unul dintre primii discipoli din Cipru. 17 Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, unde s-au adunat toţi conducătorii comunităţii creştinilor. 19 După ce i-a salutat, le-a relatat în mod detaliat ce a făcut Dumnezeu în timp ce lucra (prin el) între celelalte naţiuni. 20 În urma auzirii mesajului lui, au glorificat pe Dumnezeu şi au zis lui Pavel: „Ai remarcat frate, câte mii de iudei au devenit credincioşi. Şi totuşi, sunt foarte ataşaţi de legea mozaică. 21 Ei au auzit că în învăţătura pe care o dai iudeilor care trăiesc între celelalte naţiuni, le spui să renunţe la respectarea legii care a fost dată prin Moise, să nu îşi mai circumcidă copiii şi să nu mai respecte tradiţiile. 22 Ce ar fi mai bine să facem? Trebuie să luăm o decizie, pentru că în scurt timp vor auzi şi ceilalţi că ai venit. 23 Deci credem că este bine să iei în considerare propunerea noastră. Există aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ. 24 Participă împreună cu ei la ritualul de purificare şi plăteşte pentru ca aceştia să poată să îşi radă părul de pe cap. Astfel, ceilalţi vor înţelege că zvonurile despre tine nu sunt adevărate şi că trăieşti în concordanţă cu legea mozaică. 25 Iar credincioşilor care aparţin celorlalte naţiuni, noi le-am trimis deja o decizie scrisă prin care le-am spus să nu mănânce din carnea consacrată idolilor, să nu folosească sânge sau animale sugrumate ca aliment şi să nu comită adulter.” 26 Atunci Pavel a plecat cu acei oameni; şi a doua zi, după ce au participat la ceremonia de purificare, a intrat împreună cu ei în Templu. Acolo au anunţat câte zile mai sunt până la sfârşitul perioadei de purificare, când urma să fie sacrificat câte un animal pentru fiecare dintre ei. 27 Aproape de finalul celor şapte zile, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în (zona de lângă) templu. Atunci au provocat oamenii care erau acolo să îl prindă, 28 strigând: „Israelieni, ajutor! Acesta este omul care predică peste tot împotriva poporului nostru, împotriva legii mozaice şi împotriva acestui edificiu. Şi-a permis chiar să aducă aici pe nişte greci şi să profaneze astfel acest templu sfânt!” 29 Pentru că îl văzuseră mai înainte umblând prin oraş împreună cu Trofim care era efesean, credeau că Pavel intrase cu el în (zona de lângă) templu. 30 Oraşul a devenit foarte agitat; şi oamenii care veniseră din toate zonele lui, l-au prins pe Pavel şi l-au scos din (zona) templu(lui). Apoi au încuiat imediat uşile. 31 În timp ce încercau să îl omoare pe Pavel, comandantul garnizoanei a fost informat că a apărut o agitaţie între oameni în tot oraşul Ierusalim. 32 El s-a dus imediat împreună cu centurioni şi cu soldaţi în locul unde erau adunaţi oamenii. Când l-au văzut pe comandant şi pe subalternii lui, au încetat să îl mai bată pe Pavel. 33 Atunci comandantul s-a apropiat de el, l-a arestat şi a ordonat să fie legat cu două lanţuri. Apoi a vrut să ştie cine este şi ce a făcut. 34 Dar pentru că unii strigau ceva iar alţii altceva şi nu putea să înţeleagă nimic din cauza zgomotului, a dat ordin să fie dus în fortăreaţă. 35 Când a ajuns pe treptele ei, soldaţii l-au înconjurat pe Pavel, ca să îl protejeze de violenţa mulţimilor de oameni 36 care veneau după ei şi strigau: „Omoară-l!” 37 În timp ce urma să intre cu el în fortăreaţă, Pavel i-a zis comandantului cohortei: „Îmi este permis să îţi spun ceva?” Atunci comandantul a zis: „Ştii să vorbeşti greceşte? 38 Probabil că tu eşti acel egiptean care cu puţin timp în urmă a organizat o revoltă şi a plecat în deşert cu patru mii de criminali!” 39 Pavel a spus: „Eu sunt iudeu, cetăţean al oraşului Tars din Cilicia. Deci sunt cetăţean al unui oraş important. Te rog să îmi permiţi să vorbesc acestei mulţimi de oameni.” 40 După ce comandantul i-a permis, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn oamenilor cu mâna. Apoi s-a făcut o mare linişte; iar Pavel le-a vorbit în limba aramaică, zicând: