1 Pavel s-a uitat cu atenţie la Sanhedrin şi a zis: „Fraţilor, Dumnezeu cunoaşte că am trăit până astăzi făcând exact ce mi-a cerut conştiinţa.” 2 Atunci marele preot Anania a ordonat celor care erau lângă el să îl lovească pe Pavel peste gură. 3 Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Stai acolo ca să mă judeci în acord cu legea mozaică; şi totuşi o încalci ordonând să fiu lovit!” 4 Cei care stăteau lângă el, iau zis lui Pavel: „Îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu?” 5 Pavel a răspuns: „Nu am realizat, fraţilor, că este marele preot. Ştiu că este scris: «Să nu vorbeşti rău despre conducătorul poporului tău!»” 6 Pavel ştia că Sanhedrinul era format din gruparea saducheilor împreună cu cea a fariseilor. Atunci el a strigat în faţa tuturor: „Fraţilor, eu sunt fariseu; iar tatăl meu a fost de asemenea fariseu! Sunt acuzat pentru că am speranţa că va fi o înviere a celor morţi!” 7 După ce au auzit ei aceste cuvinte, s-a produs o mare dispută între farisei şi saduchei. Şi din acel moment, adunarea s-a împărţit în două grupuri. 8 Cel format din saduchei susţinea că nu există nici înviere, nici îngeri şi nici spirit; iar grupul fariseilor credea că toate acestea există. 9 S-a produs o mare dispută. Astfel, nişte învăţători ai legii mozaice care făceau parte din grupul fariseilor, s-au ridicat în picioare foarte determinaţi şi au zis: „Nu constatăm nimic rău la acest om. Putem oare să îl acuzăm dacă s-a întâmplat să îi fi vorbit vreun spirit sau vreun înger?” 10 Pentru că tensiunea dintre ei creştea, comandantul garnizoanei se temea pentru integritatea fizică a lui Pavel. Fiind conştient că puteau oricând să îl rupă în bucăţi, a ordonat soldaţilor să meargă între ei, să îl scoată de acolo pe Pavel şi să îl ducă în fortăreaţă. 11 În următoarea noapte, Isus i S-a revelat lui Pavel şi i-a zis: „Curaj! Aşa cum ai mărturisit despre Mine oamenilor din Ierusalim, trebuie să vorbeşti în calitate de martor pentru Mine şi la Roma!” 12 În următoarea dimineaţă, iudeii au conceput un plan pentru omorârea lui Pavel; şi au decis sub ameninţarea unui blestem că nu vor mânca şi nici nu vor bea nimic până nu îl vor pune în aplicare. 13 Cei care făcuseră această convenţie erau aproximativ patruzeci de persoane. 14 Ei s-au dus la liderii preoţilor şi la bătrâni, cărora le-au zis: „Noi am acceptat riscul unui mare blestem, promiţând să nu gustăm nimic până nu îl vom omorî pe Pavel. 15 Acum, planul trebuie să funcţioneze astfel: împreună cu Sanhedrinul, veţi ruga pe comandantul garnizoanei să îl aducă mâine între voi, cu pretextul că doriţi să îi analizaţi mai atent concepţiile. Noi vom fi pregătiţi atunci să îl omorâm înainte să ajungă el acolo.” 16 Fiul surorii lui Pavel i-a auzit discutând planul acestui complot. Apoi s-a dus în fortăreaţă şi l-a anunţat pe Pavel. 17 Atunci Pavel a chemat pe unul dintre centurioni şi i-a zis: „Condu acest tânăr la comandant, pentru că doreşte să îi ofere o informaţie.” 18 Centurionul l-a dus pe tânăr la comandantul garnizoanei şi i-a zis: „Deţinutul Pavel m-a rugat să aduc la tine pe acest tânăr care doreşte să îţi vorbească.” 19 Comandantul l-a luat de mână şi a plecat împreună cu el într-un loc separat, unde l-a întrebat: „Ce doreşti să îmi spui?” 20 El a răspuns: „Iudeii au făcut o înţelegere împreună cu cei din Sanhedrin ca să îţi ceară mâine să îl aduci din nou pe Pavel între ei. Vor pretinde că doresc să analizeze din nou concepţia lui religioasă. 21 Dar tu să nu le aprobi cererea; pentru că, de fapt, ei intenţionează altceva. Sunt deja aproximativ patruzeci de persoane care au jurat să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu îl vor omorî. Acum ei aşteaptă doar să fii de acord cu propunerea lor.” 22 Comandantul l-a lăsat pe acel tânăr să plece şi i-a ordonat să nu mai spună nimănui ce îi relatase lui. 23 Apoi el a chemat doi centurioni şi le-a zis: „Să fiţi pregătiţi cu două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de lăncieri, pentru o deplasare în această noapte la Cezareea. Veţi pleca în a treia oră a nopţii. 24 Luaţi şi cai pentru transportul lui Pavel, ca să ajungă protejat până la guvernatorul Felix!” 25 A scris şi un mesaj adresat lui Felix. El avea următorul conţinut: 26 „Claudius Lisias, către excelenţa sa, guvernatorul Felix: Salutări! 27 Iudeii au prins acest om şi intenţionau să îl omoare. Aflând că este cetăţean roman, am intervenit cu soldaţii mei şi l-am salvat. 28 Apoi am vrut să ştiu ce acuzaţii formulau iudeii împotriva lui; şi l-am expus unei confruntări cu Sanhedrinul lor. 29 Am constatat astfel că era acuzat doar de lucruri referitoare la legea lor religioasă. Deci nu era vinovat de încălcarea vreunei legi a satului care să fie pedepsită cu închisoarea sau cu moartea. 30 Apoi am fost informat că iudeii organizaseră un complot împotriva lui. Acesta este motivul pentru care ţi l-am trimis imediat; şi am informat pe cei care îl acuză, să se prezinte la tine pentru rezolvarea acestui caz.” 31 Conform ordinului primit, soldaţii l-au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea până la Antipatris. 32 A doua zi, soldaţii s-au întors în fortăreaţă, iar călăreţii şi-au continuat drumul împreună cu el. 33 Când au ajuns în Cezareea, călăreţii au înmânat scrisoarea guvernatorului şi i l-au predat pe Pavel. 34 După ce a citit-o, guvernatorul a întrebat care este provincia din care provine Pavel. Când a auzit că Pavel este originar din Cilicia, i-a zis: 35 „Mă voi ocupa de cazul tău după ce vor veni şi cei care te acuză.” Apoi a ordonat să fie păzit în fortăreaţa lui Irod.