1 După cinci zile a venit marele preot Anania împreună cu unii dintre bătrânii poporului (iudeu), însoţiţi de un avocat care se numea Tertulius. Apoi au prezentat guvernatorului o plângere pe care o formulaseră împotriva lui Pavel. 2 După ce acesta a fost adus între ei, Tertulius a spus: „Excelenţă, noi apreciem că tu eşti cel care a avut o remarcabilă contribuţie la climatul de mare stabilitate în care trăim. Naţiunea noastră a beneficiat de multele reforme pe care le-ai iniţiat. 3 Noi suntem foarte mulţumiţi şi recunoaştem oriunde şi oricând aceste realizări. 4 Dar ca să nu te deranjez prea mult, te rog să fii binevoitor şi să mai asculţi câteva cuvinte. 5 Am constatat că acest om este ca o epidemie. Concret, el produce conflicte între toţi iudeii din lume şi este liderul grupării nazarinenilor. 6 A încercat să profaneze chiar şi templul. Atunci noi l-am prins [şi intenţionam să îl judecăm în conformitate cu legea noastră. 7 Dar comandantul Lisias a venit în forţă şi l-a luat dintre noi, spunând că cei care îl acuză, să vină la tine pentru rezolvarea cazului.]. 8 Dacă îl vei interoga, vei constata singur toate aceste lucruri de care îl acuzăm.” 9 Iudeii care erau prezenţi acolo, au susţinut avocatul lor, declarând că acesta este adevărul. 10 După ce guvernatorul i-a făcut semn cu mâna permiţându-i să vorbească, Pavel a zis: „Ştiind că de mulţi ani eşti judecătorul acestei naţiuni, mă simt încurajat să vorbesc pentru a mă apăra. 11 Poţi să verifici că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am mers la Ierusalim ca să mă închin. 12 Acolo nu am fost găsit certându-mă cu cineva în (zona de lângă) templu şi nici provocând oamenii la conflicte în sinagogă ori în vreun alt loc din oraş. 13 Deci acuzaţia lor deja formulată nu poate fi susţinută cu fapte. 14 Recunosc totuşi în faţa ta că slujesc Dumnezeului strămoşilor noştri în acord cu acel «Drum» despre care ei spun că este promovat de o sectă care propagă idei greşite. Eu cred tot ce este scris în cărţile Legii (lui Moise) şi în ale profeţilor. 15 Am aceeaşi speranţă pe care o împărtăşesc şi ei. Ea se referă la faptul că Dumnezeu va face într-o zi să învie atât cei corecţi, cât şi cei incorecţi. 16 Acesta este motivul pentru care mi-am dat tot interesul să fac ce este bine faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, în acord cu îndemnurile conştiinţei mele. 17 După o absenţă de mai mulţi ani, am revenit la Ierusalim ca să ofer nişte daruri oamenilor (săraci) din poporul meu şi să aduc sacrificii în (zona de lângă) templu. 18 În acest context, nişte iudei din Asia m-au observat tocmai când terminasem ritualul de purificare de la templu. Atunci nu eram înconjurat de mulţimi de oameni şi nici nu produceam dezordine. 19 Erau acolo şi nişte iudei din Asia. Dacă măcar ei ar fi avut ceva de reclamat despre mine, ar fi trebuit să fie prezenţi aici. 20 Sau poate îţi vor explica cei prezenţi care sunt acele lucruri rele pe care mi le pot reproşa în urma prezentării mele în faţa Sanhedrinului. 21 Singura acuzaţie care mi-ar putea fi adusă, este aceea că am strigat «Eu sunt judecat de voi pentru concepţia pe care o am în legătură cu învierea!»” 22 Atunci Felix care era bine informat cu privire la acest „Drum”, a întrerupt şedinţa, spunând: „Verdictul meu va fi dat atunci când va veni comandantul Lisias!” 23 Apoi a ordonat centurionului responsabil de Pavel, să îl păzească, dar să îi ofere libertatea de a fi vizitat şi îngrijit de cei care doreau să îl ajute. 24 După câteva zile, a venit Felix împreună cu soţia lui care era iudeică. Ea se numea Drusila. El a trimis atunci pe cineva să îl aducă pe Pavel. Apoi l-a ascultat vorbind despre credinţa în Isus Cristos. 25 În cadrul discursului lui, Pavel a vorbit şi despre dreptate, despre autocontrol, ca şi despre judecata divină din viitor. Atunci Felix i-a zis speriat: „Suficient! Poţi să pleci. Te voi chema când voi mai avea timp.” 26 El spera în acelaşi timp că Pavel îi va oferi bani. Acesta era motivul pentru care îl chema frecvent ca să îi vorbească. 27 Au trecut astfel doi ani; iar Felix a fost înlocuit cu Porcius Festus. Vrând să obţină favoarea iudeilor, Felix lăsase pe Pavel în închisoare.