1 Agripa a zis lui Pavel: „Poţi să vorbeşti, apărându-ţi cauza!” Atunci Pavel a întins mâna şi a început să îşi prezinte argumentele apărării. El a zis: 2 „Rege Agripa, mă consider fericit că eşti prezent astăzi aici, asistând la apărarea pe care mi-am formulat-o faţă de tot ce mă acuză iudeii. 3 Tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi disputele lor. Din acest motiv, te rog să mă asculţi cu răbdare. 4 Toţi iudeii mă cunosc încă de când eram tânăr, pentru că am trăit între ei în Ierusalim. 5 Dacă ar recunoaşte, ei ştiu şi ar putea confirma despre mine că am trăit ca fariseu, conformându-mă celei mai stricte grupări a oamenilor noştri religioşi. 6 Iar acum sunt acuzat pentru că sper că Dumnezeu Îşi va respecta promisiunea pe care a făcut-o strămoşilor noştri. 7 De fapt, toate cele douăsprezece familii din care s-a dezvoltat poporul nostru, slujesc lui Dumnezeu ziua şi noaptea, sperând că Dumnezeu va respecta această promisiune. Să ştii, rege, că acuzaţiile iudeilor sunt în directă legătură cu acest lucru. 8 Chiar nu credeţi că Dumnezeu învie pe cei care au murit? 9 Să ştiţi că şi eu am fost foarte convins că trebuie să mă opun numelui lui Isus din Nazaret. 10 Şi exact aşa am acţionat în Ierusalim. Fiind autorizat de marii preoţi, am contribuit la ajungerea în închisoare a multor sfinţi. Iar când se decidea omorârea lor, eu eram între cei care votau în favoarea acestei decizii. 11 I-am pedepsit de multe ori în toate sinagogile şi îi forţam să declare că renunţă la această credinţă. Am fost atât de provocat, încât i-am persecutat chiar şi în alte oraşe. 12 Când mă duceam cu acest scop la Damasc având totală autoritate conferită de aprobarea scrisă de la conducătorii preoţilor, 13 să ştii, rege, că pe acel drum mi s-a întâmplat ceva (ciudat). În timpul amiezii, am văzut o lumină din cer care a strălucit în jurul meu şi în jurul celor care erau cu mine. Ea era mai intensă decât aceea produsă de soare. 14 Atunci toţi am căzut la pământ şi am auzit o voce care îmi zicea în limba aramaică «Saul, Saul! De ce Mă persecuţi? Îţi produci singur suferinţă prin tot ce faci!» 15 Eu am zis: «Cine eşti, Doamne?» Iar El mi-a răspuns: «Eu sunt Isus – Cel pe care Îl persecuţi! 16 Dar acum, ridică-te; pentru că ţi-am oferit ocazia să Mă cunoşti. Vreau să te desemnez ca slujitor al Meu şi ca martor. Tu vei vorbi altora, spunându-le nu numai că M-ai văzut, ci şi tot ce îţi voi mai revela. 17 Te-am ales dintre oamenii poporului tău şi dintre toate celelalte naţiuni – la care te şi trimit – 18 să le deschizi ochii, ca să se întoarcă din întuneric la lumină şi de sub autoritatea Satanei, la Dumnezeu. Astfel ei vor putea să creadă în Mine şi să primească prin această credinţă iertarea pentru păcatele lor şi facilităţile celor sfinţiţi.» 19 Acum cred că ai înţeles, rege Agripa, că nu m-am opus acestei viziuni cereşti. 20 În consecinţă, am predicat întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi între toate celelalte naţiuni, spunându-le să adopte modul lui Dumnezeu de a gândi şi să demonstreze apoi prin fapte că acest lucru s-a întâmplat în viaţa lor. 21 Acesta este motivul pentru care m-au prins iudeii în (zona) templu(lui) şi intenţionau să mă omoare. 22 Dar până în această zi am supravieţuit cu ajutorul lui Dumnezeu; şi am avut astfel ocazia să fac declaraţii şi aici, atât în faţa subordonaţilor, cât şi în faţa celor care deţin autoritatea în stat. Totuşi, eu nu vorbesc despre ceva nou. Tot ce predic eu oamenilor, este în acord cu ce fusese deja prezis în scrierile lui Moise şi în cele ale profeţilor. 23 Acolo a fost scris că Cel care se va numi Cristos, trebuie să sufere şi că după ce El va fi prima persoană care va învia, va oferi lumină poporului nostru şi celorlalte naţiuni.” 24 În timp ce vorbea el astfel ca să îşi susţină cauza, Festus i-a zis cu intensitate în voce: „Pavel, ai înnebunit din cauza excesului tău de învăţătură!” 25 Dar Pavel i-a zis: „Nu sunt nebun, excelenţa ta, Festus! Ce spun este adevărat şi bine judecat. 26 Îmi permit să vorbesc regelui fără reţineri, pentru că sunt convins că el cunoaşte aceste lucruri. Ele nu s-au întâmplat undeva într-un loc nesemnificativ (al imperiului). 27 Rege Agripa, crezi că este adevărat ce au scris profeţii? Eu ştiu că tu crezi!” 28 Atunci Agripa a zis lui Pavel: „Observ că eşti decis să mă determini ca în scurt timp să devin (şi eu) creştin!” 29 Pavel a zis: „Indiferent dacă se va întâmpla curând sau mai târziu, vă doresc tuturor ca Dumnezeu să vă ajute să fiţi ca mine, cu excepţia acestor lanţuri…!” 30 Atunci regele, guvernatorul, Berenice şi toţi cei care erau împreună cu ei, s-au ridicat. 31 Apoi, în timp ce plecau, ziceau unii altora: „Acest om nu a făcut nimic care să necesite pedeapsa capitală sau detenţia.” 32 Iar Agripa a zis lui Festus: „Dacă nu ar fi cerut să fie judecat de Cezar, acum ar fi putut fi eliberat!”