1 Apoi a fost luată decizia să plecăm cu o corabie în Italia. Împreună cu alţi deţinuţi, Pavel a fost predat unui centurion numit Iulius. El făcea parte din garnizoana imperială. 2 Am plecat din portul Adramit cu o corabie care urma să treacă prin mai multe porturi ale Asiei. Împreună cu noi venise şi Aristarh – un macedonean care provenea din Tesalonic. 3 A doua zi am ajuns în portul Sidon. Iulius a fost binevoitor cu Pavel şi i-a permis să îşi viziteze prietenii care i-au dat un ajutor pentru călătorie. 4 După ce am plecat de acolo, am navigat pe lângă sudul coastelor insulei Cipru, ca să evităm vântul care bătea în sensul opus deplasării noastre. 5 Am traversat marea navigând pe lângă Cilicia şi pe lângă Pamfilia; apoi am ajuns la portul Mira, în Licia. 6 Acolo, centurionul a găsit o corabie care venea din Alexandria şi care mergea în Italia. El a decis să călătorim cu ea; 7 şi am plecat navigând încet şi cu dificultate, până am ajuns la Cnidus. Dar pentru că vântul bătea din faţă, am navigat la adăpost, pe lângă insula Creta, trecând de oraşul Salmona. 8 După ce am depăşit foarte greu zona coastelor insulei, am ajuns la un loc numit „Porturi bune”, în apropierea oraşului Lasea. 9 Acolo am stat mult timp; iar călătoria pe mare devenea periculoasă, pentru că deja trecuse vremea Postului. Atunci Pavel a spus tuturor: 10 „Oamenilor, constat că dacă ne vom continua călătoria, va fi riscant atât pentru încărcătura corăbiei, cât şi pentru viaţa noastră!” 11 Dar centurionul a ignorat ce spusese Pavel; şi a ascultat sfatul pe care i l-au dat comandantul corăbiei şi proprietarul ei. 12 Ei intenţionau să ierneze acolo, dar au constatat că acest lucru le era imposibil. Atunci cei mai mulţi dintre cei din corabie l-au convins să călătorească mai departe pe mare până la Fenix. Acesta era un port al Cretei şi avea deschidere atât spre nord-est, cât şi spre sud-vest. 13 Vântul bătea uşor dinspre sud; şi crezând că vor ajunge relativ uşor acolo, au plecat pe lângă insula Creta şi au navigat cât au putut de aproape de ea. 14 Dar în scurt timp, a început să sufle dinspre insulă un vânt care venea din direcţia nord-est. 15 Corabia nu a mai putut fi controlată de noi, ci ne-am lăsat duşi de vânt. 16 Aşa am navigat trecând pe lângă o insulă mică numită Clauda; şi cu mare dificultate am reuşit să prindem barca de salvare a corăbiei. 17 După ce au luat-o, marinarii au legat corabia cu frânghii; şi ca să nu eşueze în bancurile de nisip ale Sirtei, au coborât pânzele; şi astfel am fost duşi de vânt… 18 Pentru că a doua zi furtuna era din ce în ce mai intensă, marinarii au început să arunce în apă încărcătura corăbiei; 19 iar în a treia zi, cu propriile lor mâini au aruncat şi echipamentul acesteia. 20 Pentru un timp de mai multe zile, nu am mai văzut pe cer nici soarele şi nici stelele. Furtuna era atât de violentă, încât nimeni nu mai spera că va supravieţui. 21 După mult timp în care oamenii nu mâncaseră, Pavel s-a ridicat în picioare între ei şi le-a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi când v-am propus să nu plecăm din Creta. Dacă aţi fi făcut aşa, am fi evitat avariile şi aceste pagube. 22 Dar acum vă propun să vă încurajaţi, pentru că niciunul dintre voi nu va muri. Va fi distrusă doar această corabie. 23 În timpul nopţii care a trecut, a venit la mine un înger al Dumnezeului căruia îi aparţin şi pe care îl slujesc. 24 Acel înger mi-a spus: «Pavel, fii liniştit! Pentru că tu trebuie să ajungi în faţa Cezarului. Şi din această cauză, Dumnezeu va salva viaţa tuturor celor care călătoresc împreună cu tine!» 25 Deci liniştiţi-vă, oameni buni, pentru că eu am încredere în Dumnezeu. Cred că se va întâmpla exact aşa cum mi-a spus El. 26 Acum va trebui doar să eşuăm pe o insulă.” 27 În a paisprezecea noapte, în timp ce eram împinşi de vânt pe Marea Adriatică, marinarii au bănuit pe la mijlocul nopţii că ne apropiem de pământ. 28 Au măsurat adâncimea apei şi au constatat că ea era de douăzeci de stânjeni. Au mai înaintat puţin, au măsurat din nou adâncimea şi au văzut că era de cincisprezece stânjeni. 29 Pentru a evita lovirea de stânci, ei au aruncat patru ancore în partea din spate a corăbiei; şi apoi se rugau să se facă ziuă. 30 Marinarii intenţionau să fugă din corabie. Spunând că doresc să arunce ancora în partea din faţă a acesteia, de fapt ei coborâseră barca de salvare. 31 Dar Pavel a zis centurionului şi soldaţilor: „Dacă ei nu rămân în corabie, nu veţi putea fi salvaţi!” 32 Atunci soldaţii au tăiat frânghiile bărcii de salvare şi au lăsat-o să cadă. 33 Înainte de ziuă, Pavel i-a invitat pe toţi să mănânce, zicând: „De paisprezece zile aşteptaţi (deznodământul) şi nu aţi mâncat (mai) nimic. 34 Vă propun să mâncaţi ceva, ca să puteţi supravieţui. Nu vi se va întâmpla nimic rău. Nici măcar un fir de păr de pe cap nu vi se va pierde.” 35 După ce a spus aceste cuvinte, a luat pâine şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru ea în faţa tuturor. Apoi a rupt-o şi a început să mănânce. 36 Atunci toţi ceilalţi s-au încurajat şi au început să mănânce şi ei. 37 În corabie erau în total două sute şaptezeci şi şase de oameni. 38 După ce s-au săturat, au aruncat în mare grâul pe care îl mai aveau în corabie, ca să o facă mai uşoară. 39 Când s-a făcut ziuă, marinarii au observat că în depărtare se vedea pământul. Dar ei nu recunoşteau locul în care ajunseseră. Au văzut un golf cu plajă şi au decis ca dacă va fi posibil, să orienteze corabia spre acea zonă. 40 Au tăiat legăturile ancorelor şi le-au lăsat să cadă în mare. Apoi au dezlegat frânghiile care ţineau cârma şi au ridicat pânza din faţă în bătaia vântului, pentru ca să se îndrepte spre mal. 41 Dar corabia s-a înfipt într-un banc de nisip şi s-a oprit. Partea din faţă a corăbiei a rămas imobilizată acolo, iar din cea de la spate se desprindeau bucăţi sub forţa valurilor. 42 Soldaţii au propus ca prizonierii să fie omorâţi, pentru ca niciunul să nu fugă. 43 Dar centurionul care dorea să îl salveze pe Pavel, nu a acceptat propunerea lor. Apoi a ordonat celor care ştiau să înoate, să sară în apă şi să ajungă primii pe mal. 44 Iar celorlalţi le-a sugerat să se urce pe scânduri sau pe bucăţi desprinse din corabie. Şi astfel, toţi au ajuns în siguranţă pe mal.