1 După ce am scăpat de pericol, am aflat că acea insulă se numea Malta. 2 Locuitorii ei au fost surprinzător de amabili cu noi. Pentru că începuse să plouă şi era frig, ei ne-au invitat să ne încălzim la focul pe care îl făcuseră. 3 Pavel adunase nişte crengi şi le punea pe foc. Din cauza căldurii, a ieşit un scorpion care s-a prins de mâna lui. 4 Când l-au văzut, locuitorii insulei au zis: „Deşi a fost salvat din naufragiu, acest om este totuşi un criminal: zeiţa Dreptatea nu îi permite să trăiască!” 5 Dar Pavel a scuturat scorpionul în foc, fără să fie afectat de el. 6 Ei aşteptau să îl vadă umflându-se sau căzând mort. Dar după ce au constatat că trece mult timp şi că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat părerea şi credeau că este un zeu. 7 În apropiere de acea zonă, erau terenurile care făceau parte din proprietatea lui Publius. Acela era conducătorul insulei. El ne-a primit binevoitor şi ne-a găzduit cu amabilitate zece zile. 8 Tatăl lui Publius zăcea în pat, bolnav de dizenterie şi având febră. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-şi mâinile peste el şi l-a vindecat. 9 Apoi au venit şi ceilalţi bolnavi care existau pe insulă; şi toţi care veneau la el, erau vindecaţi. 10 Ei s-au comportat faţă de noi cu un mare respect; iar atunci când am plecat, ne-au oferit toate lucrurile de care aveam nevoie pentru călătorie. 11 După aproximativ trei luni, am plecat cu o corabie venită din Alexandria care staţionase acolo în timpul iernii şi care avea pe ea semnul Gemenilor. 12 Am ajuns la Siracuza, unde am stat trei zile. 13 Apoi ne-am continuat călătoria, navigând spre Regium. A doua zi a început să bată vântul dinspre Sud; iar după încă o zi am ajuns la Puzole. 14 Acolo am întâlnit nişte fraţi; şi am rămas la ei şapte zile. Apoi am ajuns la Roma, 15 unde începând cu Forumul lui Apius şi până la „Trei hanuri”, ne-au întâmpinat fraţi care auziseră că am sosit. Pavel a fost încurajat văzându-i; şi I-a mulţumit lui Dumnezeu. 16 Când am sosit la Roma, centurionul a predat prizonierii; iar lui Pavel i s-a permis să locuiască singur, fiind păzit de un soldat. 17 După trei zile, Pavel i-a chemat pe conducătorii iudeilor; şi după ce s-au adunat, el le-a zis: „Fraţilor, deşi nu am făcut nimic rău poporului meu şi nici nu am ignorat vreun obicei strămoşesc, am fost arestat în Ierusalim şi apoi predat romanilor. 18 După interogatoriu, ei intenţionau să mă elibereze, pentru că nu făcusem nicio faptă care se pedepseşte cu moartea. 19 Dar pentru că iudeii au contestat decizia lor, am fost determinat să solicit judecarea cazului meu în faţa Cezarului, deşi nu intenţionez să îmi acuz poporul. 20 Acum cred că înţelegeţi motivul pentru care am solicitat această întâlnire cu voi. Să ştiţi deci că eu sunt legat cu aceste lanţuri din cauza speranţei pe care o are poporul Israel!” 21 Ei i-au zis: „Noi nu am primit din Iudeea nicio scrisoare referitoare la cazul tău; şi nici fraţii care au venit aici nu au nimic rău de spus despre tine. 22 Dar ştiind că această grupare provoacă oriunde ostilitate, suntem interesaţi să îţi cunoaştem concepţiile.” 23 Au stabilit împreună o zi, în care Pavel a fost vizitat de foarte mulţi iudei la locuinţa unde găzduia. El le-a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu. Încerca să îi convingă, folosind ca dovezi (unele) texte citate din cărţile scrise de Moise şi din cărţile profeţilor. Le vorbea de dimineaţa până seara… 24 Unii au fost convinşi de argumentele lui, dar alţii au refuzat să creadă. 25 Ei au plecat contrazicându-se unii pe alţii, fapt care l-a determinat pe Pavel să le mai spună: „Spiritul Sfânt a vorbit cu mare exactitate prin profetul Isaia, 26 când a zis: «Du-te la acest popor şi spune-i: ‘Veţi auzi, dar nu veţi înţelege; veţi privi, dar nu veţi vedea!’ 27 Se va întâmpla aşa pentru că au devenit insensibili în sufletul lor din momentul în care şi-au astupat urechile şi şi-au închis ochii. Astfel ei refuză să se întoarcă la Mine şi şi-au anulat orice posibilitate de a fi vindecaţi.» 28 Trebuie să ştiţi că Dumnezeu a oferit această posibilitate de salvare (şi) celorlalte naţiuni; şi ele vor beneficia de ea!” 29 [Când au auzit aceste cuvinte, iudeii au plecat certându-se între ei.] 30 Pavel a rămas doi ani la Roma (în arest la domiciliu), într-o casă în care locuia cu chirie. Acolo el primea pe toţi cei care doreau să îl viziteze. 31 Le predica despre Regatul lui Dumnezeu, învăţându-i fără restricţii şi cu mult curaj despre Stăpânul Isus Cristos.