1 Dar un (alt) om numit Anania a vândut o proprietate împreună cu soţia lui care se numea Safira. 2 Amândoi au decis să oprească o parte din banii cu care o vânduseră. Apoi el a adus restul banilor pe care i-a pus la picioarele apostolilor. 3 Petru i-a zis: „Anania, de ce i-ai permis lui Satan să te determine să îl minţi pe Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu ascunzând o parte din bani? 4 Dacă nu vindeai această proprietate, oare nu rămânea ea a ta? Şi după ce ai vândut-o, nu erai liber să faci ce vrei cu acei bani? De ce ai decis să procedezi astfel? Nu ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu!” 5 După ce a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut şi a murit. Apoi toţi cei care ascultau aceste lucruri, au experimentat un accentuat sentiment de frică. 6 Tinerii l-au învelit (pe Anania), l-au dus afară şi l-au înmormântat. 7 După aproximativ trei ore, a intrat acolo şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atâţi bani aţi vândut proprietatea?” Ea a răspuns: „Da, acesta este preţul vânzării ei!” 9 Atunci Petru i-a zis: „Ce v-a determinat să riscaţi încercând să testaţi Spiritul lui Iahve? Cei care l-au îngropat pe soţul tău, sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine!” 10 Ea a căzut imediat la picioarele lui şi a murit. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă. Atunci au scos-o şi au înmormântat-o lângă soţul ei. 11 Apoi toţi cei adunaţi acolo şi cei care au auzit ce se întâmplase, au fost afectaţi de o mare frică. 12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe minuni între oameni. Toţi (creştinii) stăteau împreună în zona coloanelor lui Solomon 13 şi nimeni dintre ceilalţi nu avea curajul să li se alăture. Dar mulţimea de oameni îi lăuda vorbind despre ei în public. 14 Numărul celor care credeau în Isus, atât cel al bărbaţilor cât şi cel al femeilor, era în creştere. 15 Bolnavii erau aduşi cu tărgile şi puşi pe străzi, pentru ca atunci când va veni Petru pe-acolo, măcar umbra lui să treacă peste vreunul dintre ei. 16 Mulţi alţii aduceau din Ierusalim şi din oraşele învecinate acestuia, pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de demoni; şi toţi erau vindecaţi. 17 Dar marele preot împreună cu gruparea saducheilor au devenit foarte invidioşi. 18 În consecinţă, ei i-au arestat pe apostoli şi i-au băgat în închisoare. 19 Dar un înger al lui Iahve a deschis uşile închisorii în timpul nopţii şi i-a scos de-acolo, zicându-le: 20 „Duceţi-vă în (zona de lângă) templu şi predicaţi mulţimii de oameni tot mesajul acestei (noi) vieţi.” 21 După ce au auzit aceste cuvinte, au mers lângă templu dimineaţa devreme şi apoi au început să înveţe mulţimile de oameni. Atunci, în mod surprinzător au venit la templu marele preot şi cei care îl susţineau. Ei au convocat Sanhedrinul; şi împreună cu ceilalţi lideri ai Israelului, au decis să scoată pe apostoli din închisoare. 22 Când au ajuns gărzile acolo, nu i-au mai găsit. Apoi s-au întors şi au spus: 23 „Am găsit închisoarea încuiată corespunzător şi pe paznici stând în picioare la posturile lor lângă uşi. Dar când am intrat, nu am mai găsit pe nimeni acolo.” 24 După ce au auzit acest raport, comandantul gărzilor templului şi liderii preoţilor au rămas foarte dezorientaţi şi nu ştiau cum să îşi explice cazul dispariţiei apostolilor. 25 Apoi a venit cineva şi le-a spus: „Să ştiţi că oamenii pe care i-aţi băgat în închisoare, sunt în zona templului şi învaţă mulţimile de ascultători.” 26 Atunci comandantul gărzilor a plecat cu subordonaţii lui şi i-au adus pe apostoli, dar nu cu forţa; pentru că erau conştienţi că altfel ar fi fost expuşi pericolului de a fi omorâţi cu pietre de mulţimea oamenilor. 27 După ce i-au adus, i-au aşezat în faţa Sanhedrinului; şi marele preot a zis: 28 „Nu v-am ordonat noi în mod categoric să nu mai învăţaţi pe oameni evocând acest nume? În ciuda acestei interdicţii, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi ne-aţi acuzat de (complicitate la) omorârea acelui Om!” 29 Răspunzând, Petru şi ceilalţi le-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe acest Isus pe care voi L-aţi omorât punându-L pe lemnul crucii. 31 Dumnezeu L-a înălţat folosind forţa Lui şi L-a făcut Stăpân şi Salvator pe acest Isus, ca să ofere Israelului pocăinţa şi iertarea păcatelor. 32 Noi suntem martori ai acestor lucruri şi parteneri cu Spiritul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor care ascultă de El!” 33 După ce au auzit ei aceste cuvinte, s-au înfuriat şi au discutat cum să procedeze ca să îi omoare. 34 Dar a fost între ei un învăţător al legii mozaice din gruparea fariseilor, numit Gamaliel. El era apreciat de întregul popor. S-a ridicat în picioare între cei care formau Sanhedrinul şi a cerut ca apostolii să fie puţin scoşi din sală. 35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israelieni, fiţi foarte atenţi la intenţiile pe care le aveţi faţă de aceşti oameni. 36 Ştiţi că nu cu mult timp în urmă a existat Teuda care pretindea că are autoritate; şi lui i s-au alăturat aproximativ patru sute de bărbaţi. Dar a fost omorât şi apoi grupul simpatizanţilor lui au fost distrus. 37 După el şi-a făcut apariţia Iuda Galileeanul în timpul recensământului; şi a atras simpatia multor oameni. Dar şi el a murit; şi apoi adepţii grupării lui au fost dispersaţi. 38 Acum, vă propun să îi lăsăm în pace pe aceşti oameni; pentru că dacă este doar o încercare omenească de a face ceva, până la urmă ea se va distruge. 39 Dar dacă ce fac ei vine de la Dumnezeu, să ştiţi că nu veţi avea succes. Vă previn să nu vă treziţi luptând împotriva lui Dumnezeu.” 40 Ei au acceptat propunerea lui; şi după ce i-au chemat pe apostoli, au decis ca aceştia să fie pedepsiţi prin bătaia cu nuiele. Apoi le-au interzis să vorbească în numele lui Isus şi i-au pus în libertate. 41 Ei au plecat din faţa Sanhedrinului şi s-au bucurat că au avut onoarea să fie defăimaţi din cauza numelui lui Isus. 42 Apoi au continuat în fiecare zi să înveţe oamenii atât lângă templu, cât şi acasă, predicând Vestea Bună despre Isus Cristos.