1 Marele preot a zis: „Este adevărat?” 2 Ştefan a răspuns: „Fraţi şi părinţi, ascultaţi-mă! Dumnezeu gloriei s-a revelat strămoşului nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte de stabilirea lui în Haran, 3 şi i-a zis: «Ieşi din ţara ta şi din familia din care provii; şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.» 4 Atunci el a plecat din ţara caldeenilor şi şi-a stabilit domiciliul în Haran. După moartea tatălui lui, Dumnezeu l-a adus (pe Avraam) în această ţară în care locuiţi şi voi acum. 5 Dar în aceste teritorii nu i-a dat nimic ca proprietate personală – nici măcar o palmă de teren – ci i-a promis că în viitor ea va fi a urmaşilor lui, deşi el (încă) nu avea atunci niciun copil. 6 Dumnezeu i-a spus că descendenţii lui vor locui (iniţial) într-o ţară străină, că vor trăi acolo ca sclavi şi că astfel vor fi chinuiţi patru sute de ani. 7 Dumnezeu îi mai zisese: «Eu voi judeca acea naţiune care îi va ţine în sclavie. Şi apoi ei Îmi vor sluji în aceste teritorii.» 8 Apoi a instituit legământul circumciziei; şi astfel, când s-a născut Isaac, Avraam l-a circumcis în a opta zi de viaţă. Când s-a născut Iacov – fiul lui Isaac – acesta şi-a circumcis fiul. Iar Iacov a avut ca fii pe cei doisprezece patriarhi. 9 Aceştia, pentru că îl invidiau pe Iosif, l-au vândut ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el 10 şi l-a scăpat de toate necazurile lui. I-a dat înţelepciune şi l-a făcut să primească favoarea faraonului care guverna Egiptul. Şi el l-a desemnat ca administrator al Egiptului şi al tuturor posesiunilor lui. 11 A fost o foamete în toată zona Egiptului şi în cea a Canaanului. Criza era mare şi strămoşii noştri nu găseau alimente. 12 Iacov a auzit că este grâu în Egipt şi i-a trimis pe strămoşii noştri pentru prima dată acolo. 13 Când au venit a doua oară, Iosif şi-a recunoscut fraţii şi faraonul a aflat din ce familie provenea el. 14 Apoi Iosif a chemat pe tatăl lor numit Iacov şi pe ceilalţi membri ai familiei lui – şaptezeci şi cinci de persoane. 15 Iacov a venit în Egipt, unde a murit. Apoi, şi strămoşii noştri au murit tot acolo. 16 Toţi au fost duşi la Şehem şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la descendenţii lui Hamor în Şehem. 17 Se apropia vremea când urma să se întâmple ce promisese Dumnezeu lui Avraam. Poporul a crescut numeric în Egipt, 18 până a venit să guverneze un (nou) conducător care nu îl cunoscuse pe Iosif. 19 Acel rege a exploatat poporul nostru şi i-a chinuit pe strămoşii noştri, obligându-i chiar să îşi abandoneze nou-născuţii, pentru ca aceştia să moară. 20 În acele condiţii s-a născut Moise, care era un copil frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în familia tatălui lui. 21 Iar când a trebuit să fie abandonat, l-a luat fiica faraonului şi l-a crescut ca pe copilul ei. 22 Moise a învăţat toată ştiinţa egiptenilor şi era remarcabil în vorbe şi în fapte. 23 Când avea vârsta de patruzeci de ani, s-a gândit să meargă între evrei, ca să vadă cum trăiesc fraţii lui care formau poporul Israel. 24 L-a văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate. Atunci l-a apărat, l-a răzbunat pe cel exploatat şi l-a omorât pe egiptean. 25 Credea că fraţii lui vor realiza că Dumnezeu urma să Se folosească de el ca să îi elibereze. Dar ei nu au înţeles acest lucru. 26 A doua zi, când (doi evrei) se băteau, Moise a venit între ei şi a încercat să atenueze conflictul, zicându-le: «Voi sunteţi fraţi! De ce vă nedreptăţiţi unul pe celălalt?!» 27 Dar cel care făcea nedreptatea celuilalt, i s-a opus fizic şi apoi i-a zis: «Cine te-a desemnat pe tine ca şef şi judecător pentru noi? 28 Vrei să mă omori şi pe mine la fel cum ai procedat ieri cu acel egiptean?» 29 Auzind aceste cuvinte, Moise a fugit în Madian, unde a locuit ca străin; şi acolo i s-au născut doi fii. 30 După (alţi) patruzeci de ani, a avut o viziune în deşertul Sinai, văzând un înger în flacăra unui tufiş arzând. 31 Când a observat acest lucru ciudat, Moise s-a apropiat să vadă ce se întâmplă; şi atunci a auzit vocea lui Iahve, 32 care i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov». Iar Moise, tremurând, nu a avut curajul să (mai) privească. 33 Iahve i-a zis: «Descalţă-te, pentru că locul pe care stai este un pământ sfânt! 34 Am văzut suferinţa poporului Meu care este în Egipt. Le-am auzit gemetele şi am decis să îi eliberez. Acum trebuie să pleci; pentru că te voi trimite în Egipt.» 35 Vorbindu-i prin Îngerul care îi apăruse în acel tufiş arzând, Dumnezeu l-a trimis pe acest Moise ca stăpân şi eliberator, în ciuda faptului că fusese respins de ei când i-au zis: «Cine te-a desemnat să fii stăpânul şi judecătorul nostru?». 36 Tocmai el i-a scos din Egipt; şi a făcut miracole atât în această ţară, la marea Roşie, cât şi în deşert, timp de patru zeci de ani. 37 Acest Moise le-a zis descendenţilor lui Israel: «Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve vă va da dintre fraţii voştri un profet ca mine. Să ascultaţi de El!» 38 Tot Moise este cel care a condus adunarea israelienilor în deşert, unde pe muntele Sinai i-a vorbit un Înger; şi astfel a primit împreună cu strămoşii noştri cuvinte vii, ca să ni le transmită (şi) nouă. 39 Strămoşii noştri au refuzat să îl asculte şi l-au desconsiderat. Apoi, în inimile lor, ei s-au întors în Egipt 40 şi au zis lui Aaron: «Fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră; pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acel Moise care ne-a scos din Egipt!» 41 Astfel, în acele zile au făcut un viţel, au adus ofrande idolului sacrificând animale şi s-au bucurat de obiectul făcut de mâna lor. 42 Atunci Dumnezeu S-a îndepărtat de ei şi i-a lăsat să se închine corpurilor cereşti. S-a întâmplat cu ei aşa cum este scris în cartea profeţilor: «Israelienilor, nu Mie Mi-aţi oferit sacrificii în timpul celor patruzeci de ani cât aţi fost în deşert. 43 Aţi transportat cu voi cortul lui Moloh şi imaginea stelei zeului Remfan – lucruri pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! Acesta este motivul pentru care vă voi exila dincolo de Babilon!» 44 Strămoşii noştri aveau în deşert cortul întâlnirii, aşa cum decisese Cel care i-a spus lui Moise să îl facă în conformitate cu modelul pe care îl văzuse. 45 L-au adus cu ei în ţara stăpânită de naţiunile pe care Dumnezeu le-a alungat din faţa lor în timpul lui Iosua; şi a rămas acolo până în zilele când trăia David. 46 Dumnezeu i-a acordat milă; iar el şi-a exprimat dorinţa să construiască o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov. 47 Şi Solomon a fost cel care I-a construit o casă. 48 Dar Cel Foarte Înalt nu locuieşte în construcţii făcute de mâini omeneşti. Acest lucru este susţinut şi de profetul care zice: 49 «Cerul este tronul Meu şi pământul este locul unde Îmi ţin picioarele. Cel fel de casă Îmi veţi construi voi Mie – zice Iahve – sau care va fi locul Meu de odihnă? 50 Nu a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?»… 51 Oameni încăpăţânaţi, necircumcişi cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna v-aţi opus Spiritului Sfânt. Aţi procedat exact ca părinţii voştri. 52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat ei? Au omorât pe cei care anunţau venirea celui Corect; iar acum L-aţi trădat şi L-aţi omorât – 53 tocmai voi care aţi primit legea dată prin intermediul îngerilor; şi (totuşi) nu aţi respectat-o!…” 54 Când au auzit ei aceste cuvinte, i-au devenit foarte ostili, încleştându-şi maxilarele. 55 Dar Ştefan, plin de Spiritul Sfânt, a privit spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare (în poziţie de autoritate) la dreapta lui Dumnezeu. 56 Apoi a zis: „Să ştiţi că văd cerul deschis şi pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” 57 Atunci ei au început să zbiere şi nu au vrut să îl mai asculte; ci având aceeaşi intenţie, au venit toţi împotriva lui, 58 l-au scos din oraş şi l-au omorât cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr care se numea Saul. 59 Ei aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga, zicând: „Doamne Isus(e), primeşte sufletul meu!” 60 Apoi a îngenuncheat şi a strigat: „Doamne, nu le lua în considerare acest păcat!” Şi după ce a spus aceste cuvinte, a murit.