1 Fraţilor, vă scriu acum şi despre darurile spirituale; pentru că nu vreau să fiţi neinformaţi cu privire la ele. 2 Ştiţi că atunci când eraţi păgâni, eraţi ghidaţi în mod greşit de practica închinării la idolii muţi. 3 Dar acum vreau să înţelegeţi că nimeni care spune „Isus să fie anatema!”, nu poate face această afirmaţie fiind inspirat de Spiritul lui Dumnezeu. Iar când cineva declară că „Isus este Stăpânul!”, nu poate vorbi decât prin inspiraţia Spiritului Sfânt. 4 Deşi sunt oferite mai multe daruri spirituale, există un singur Spirit de la care provin ele. 5 Sunt diferite slujbe (spirituale), dar ele sunt administrate de acelaşi Stăpân. 6 Există o diversitate de activităţi (spirituale), dar ele sunt realizate în fiecare (creştin) de acelaşi Dumnezeu. 7 Manifestându-se în fiecare, Spiritul lucrează pentru beneficiul celorlalţi (creştini). 8 Concret, Spiritul oferă unuia capacitatea de a vorbi cu înţelepciune; iar altuia, acelaşi Spirit îi dă abilitatea de a facilita creşterea în cunoaştere (a celorlalţi) prin mesajul lui verbal. 9 Unul primeşte (ca dar spiritual) credinţa de la acelaşi Spirit care oferă altuia darul de vindecare. 10 Un creştin primeşte darul care îi conferă capacitatea de a face lucruri miraculoase, iar altuia i se dă profeţia ca dar spiritual personal, în timp ce un altul primeşte abilitatea discernământului cu privire la provenienţa spiritelor. Unuia i se oferă darul de a vorbi în diferite limbi, iar altuia pe acela al interpretării limbilor. 11 Toate (aceste daruri spirituale) provin de la acelaşi Spirit care decide în mod suveran ce să ofere fiecăruia. 12 Corpul uman este o unitate formată din mai multe părţi care îl compun. La fel este şi (ce a făcut) Cristos. 13 Vreau să spun că noi am fost „botezaţi” toţi de un singur Spirit, formând astfel un singur Organism – indiferent că (din punct de vedere etnic) suntem iudei sau greci, (iar din punct de vedere social, suntem) sclavi sau oameni liberi. Şi tuturor ni s-a oferit posibilitatea „să bem” dintr-un singur Spirit. 14 Este evident faptul că organismul uman nu este format dintr-un singur organ, ci din mai multe. 15 Dacă piciorul ar spune „Pentru că nu sunt mână, nu aparţin corpului!”, înseamnă oare că îşi revendică în mod justificat posibilitatea să nu fie parte componentă a lui? 16 Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu fac parte din acest organism!”, oare ar putea ea să nu aparţină lui doar pentru acest motiv? 17 Dacă întregul corp ar fi format numai din ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă organismul ar fi format numai din sistemul biologic care facilitează auzul, unde ar fi cel care face posibil mirosul? 18 În realitate, Dumnezeu a distribuit în mod suveran un loc corespunzător pentru fiecare organ al corpului uman. 19 Dacă totul ar fi un singur organ, nu se mai poate vorbi despre un corp. 20 Dar, de fapt, există multe părţi componente care formează corpul (uman). 21 Ochiul nu poate spune mâinii „Nu am nevoie de tine!”; iar capul nu poate spune picioarelor „Nu am nevoie de voi!”. 22 De fapt, tocmai acele organe ale corpului nostru considerate mai slabe, ne sunt indispensabile; 23 iar cele pe care le apreciem mai puţin, ajung să fie tratate cu un mai mare respect prin felul în care ne îmbrăcăm (corpul). Astfel, noi acordăm de fapt mai multă atenţie acelor părţi ale corpului nostru pe care nu le expunem direct privirii, 24 în timp ce acele părţi ale lui considerate deja frumoase, nu au nevoie de o atenţie specială. Dumnezeu este Cel care a conceput corpul în acest mod, ca să ofere mai multă onoare acelor organe care (iniţial) nu o au. 25 Astfel este eliminată posibilitatea „dezbinării” organismului; şi acest lucru este posibil prin faptul că organele vor fi preocupate unele de altele. 26 În consecinţă, dacă un organ al corpului suferă ceva negativ, toate celelalte sunt afectate împreună cu el; iar atunci când un organ este onorat, toate celelalte părţi componente ale organismului „se bucură” împreună cu el. 27 Voi sunteţi „Corpul” lui Cristos; şi astfel, fiecare dintre voi este un „organ” al lui. 28 Dumnezeu a desemnat în cadrul Comunităţii (lui Isus) întâi pe apostoli; în al doilea rând pe profeţi şi în al treilea rând pe învăţători. Apoi sunt cei care fac minuni, cei care au primit ca dar capacitatea de a face lucruri miraculoase şi cei care au darul vindecării (fizice). Mai există şi cei care ajută pe alţii; apoi cei care au (primit) capacitatea de a conduce şi cei care vorbesc în diferite limbi. 29 Oare sunt toţi (creştinii) numai apostoli? Sunt toţi doar profeţi? Au toţi darul de învăţător? Fac toţi minuni? 30 Au toţi darul vindecării (fizice)? Oare toţi vorbesc în diferite limbi? Şi pot toţi să interpreteze aceste limbi? 31 Vă recomand să vă doriţi cu pasiune cele mai importante daruri spirituale. Dar vreau să vă prezint acum un „drum” mult mai bun: