1 „Am decis să înţeleg aceste lucruri; şi am observat că atât cei corecţi cât şi cei înţelepţi, împreună cu lucrările lor, sunt în mâna lui Dumnezeu – chiar dacă omul nu ştie dacă va beneficia de dragoste sau de ură. Pentru el, totul este în viitor. 2 Pe toţi îi aşteaptă un singur final: atât pe cel corect cât şi pe cel nedrept; atât pe cel bun cât şi pe cel rău; atât pe cel curat cât şi pe cel necurat; atât pe cel care aduce sacrificii cât şi pe cel care nu le aduce; atât pe cel bun cât şi pe cel păcătos; atât pe cel care promite cu jurământ, cât şi pe cel care se teme să procedeze astfel. 3 Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare: faptul că toţi (îşi) sfârşesc (viaţa) în mod asemănător. În plus, inima oamenilor se umple de răutate; iar prostia inimii lor nu îi abandonează toată viaţa – deşi în final ajung tot printre cei morţi. 4 Pentru cel viu, mai există speranţă – aşa cum este mai valoros un câine viu decât un leu mort. 5 Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu mai ştiu nimic. Ei nu mai beneficiază de nicio recompensă. Cei care trăiesc, uită chiar şi faptul că aceia au existat cândva. 6 Atât dragostea cât şi ura sau gelozia acelor oameni, sunt demult dispărute! Ei nu vor mai beneficia niciodată de nimic din tot ce se face sub soare. 7 Mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi vinul cu inimă veselă; pentru că Dumnezeu a acceptat demult lucrările tale. 8 Hainele să îţi fie permanent curate; şi să nu îţi lipsească uleiul de pe cap. 9 Trăieşte-ţi viaţa efemeră împreună cu soţia pe care o iubeşti – în toate acele zile care ţi-au fost date sub soare – pentru că aceasta este recompensa de care beneficiezi cât timp trăieşti; şi acesta este avantajul pe care îl ai în toată munca extenuantă pe care o faci (în existenţa de) sub soare. 10 Fă cu toată forţa ta tot ce poate mâna ta să facă; pentru că în locuinţa morţilor unde vei merge şi tu, nu există nici lucrare, nici analiza atentă a lucrurilor, nici cunoaştere şi nici înţelepciune! 11 Apoi am revenit la preocupările mele; şi am constatat că în existenţa de sub soare, nu (mereu) cei rapizi câştigă întrecerea şi nu (totdeauna) cei care deţin forţa, obţin victoria. Am mai observat că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nu cei competenţi au bogăţii şi nu cei capabili beneficiază de bunăvoinţă. Ci toate depind de vremuri şi de circumstanţe. 12 Omul nu îşi cunoaşte nici momentul morţii. Cum sunt prinşi peştii cu momeala înşelătoare şi cum sunt prinse păsările în laţ, aşa sunt traşi în capcană şi fiii oamenilor atunci când vremea dezastrului vine fără să îi anunţe. 13 Îţi prezint acum un lucru văzut sub soare. El demonstrează înţelepciune şi mi s-a părut foarte valoros. 14 Exista un mic oraş care avea puţini locuitori. A venit împotriva lui un rege care avea o mare forţă (armată). L-a înconjurat şi a ridicat împotriva lui mari valuri de pământ. 15 Dar acolo exista un înţelept sărac care a scăpat oraşul cu înţelepciunea lui. Şi totuşi, apoi nimeni nu şi-a mai amintit de acel sărac. 16 Atunci mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât forţa; dar înţelepciunea săracului este desconsiderată, iar cuvintele lui nu sunt ascultate… 17 Mai bine să asculţi cuvintele liniştite ale înţelepţilor, decât să asişti la cele pronunţate strident şi cu mare intensitate de cel care conduce printre nebuni! 18 Înţelepciunea este mai bună decât armele; dar un singur păcătos distruge mult bine!»”