1 După ce s-au terminat toate acestea, conducătorii s-au apropiat de mine şi mi-au zis: „Poporul lui Israel împreună cu preoţii şi cu leviţii, nu s-au separat de popoarele ţărilor care există în jurul nostru; ci au practicat faptele mizerabile făcute de canaaniţi, de hitiţi, de periziţi, de iebusiţi, de amoniţi, de moabiţi, de egipteni şi de amoriţi. 2 Ei şi-au luat soţii dintre fetele acestor popoare – atât pentru ei, cât şi pentru fiii lor. Poporul sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele ţărilor din jur; şi primii care nu şi-au păstrat loialitatea (faţă de Iahve), au fost chiar conducătorii şi administratorii noştri!” 3 Când am auzit această veste, mi-am rupt hainele şi mantaua… Mi-am smuls păr din cap şi din barbă; şi m-am lăsat jos, fiind foarte şocat. 4 S-au strâns la mine toţi cei care se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel şi care au fost afectaţi de infidelitatea celor care fuseseră în captivitate. Am rămas aşa, speriat, până când era timpul sacrificiului de seară. 5 Apoi, în timp ce el era oferit (lui Iahve), m-am ridicat din supărarea mea, cu hainele şi cu mantaua rupte, m-am aplecat pe genunchi şi mi-am întins mâinile spre Dumnezeul meu numit Iahve. 6 Apoi am zis: „Dumnezeul meu, sunt foarte afectat şi mi-e ruşine. Doamne, Dumnezeul meu, îmi este jenă să îmi ridic faţa spre Tine – pentru că păcatele noastre au ajuns deasupra capetelor noastre; şi vina noastră a crescut până la cer. 7 Din vremea strămoşilor noştri şi până astăzi, noi am fost foarte vinovaţi. Din cauza faptelor noastre nedrepte, atât noi cât şi regii noştri împreună cu preoţii noştri, am ajuns la discreţia regilor străini. Am fost expuşi sabiei, sclaviei, jafului şi ruşinii – aşa cum se vede şi astăzi. 8 Acum, pentru puţin timp, am beneficiat din nou de bunătatea Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve – Cel care ne-a lăsat câţiva oameni din toţi aceia care eram cândva; şi ne-a dat un adăpost în locuinţa Lui sfântă. S-a întâmplat aşa pentru ca Dumnezeul nostru să aprindă din nou lumina ochilor noştri şi să ne aducă puţină speranţă în sclavia noastră! 9 Deşi suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în această stare; ci Şi-a manifestat bunătatea faţă de noi înaintea regilor Persiei. Astfel, ei ne-au dat forţă de viaţă, ca să putem construi casa Dumnezeului nostru şi să o ridicăm din ruine. Astfel, noi avem un zid de apărare în teritoriul numit Iuda şi în Ierusalim. 10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după tot ce s-a întâmplat? Noi am abandonat ascultarea de poruncile Tale 11 pe care ni le-ai dat prin sclavii Tăi – prin profeţi – când ne-ai spus: «Ţara în care veţi intra ca să o luaţi în proprietate, este una stricată din cauza tuturor practicilor oribile ale popoarelor străine. Au umplut acest teritoriu cu faptele lor urâte şi cu mizeriile lor de la un capăt la celălalt! 12 Să nu vă daţi fetele ca soţii pentru fiii lor; şi nici să nu le luaţi fetele (ca soţii) pentru fiii voştri! Să nu urmăriţi niciodată fericirea sau bunăstarea lor; pentru ca astfel să vă întăriţi şi să ajungeţi să mâncaţi produsele bune ale ţării şi să le lăsaţi ca moştenire pentru totdeauna fiilor voştri!». 13 Toate lucrurile care ni s-au întâmplat şi tot ce a venit împotriva noastră, a fost din cauza faptelor noastre rele care ne-au făcut să avem acum o mare vină. Şi totuşi, Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puţin decât am fi meritat în urma faptelor noastre nedrepte; şi ne-ai lăsat aceşti oameni care au mai rămas. 14 Acum, oare să ne permitem noi să încălcăm din nou poruncile Tale devenind rude cu popoarele care au astfel de practici oribile? Oare nu Te-ai mânia din nou pe noi, astfel încât ne-ai distruge fără să ne mai laşi vreun om sau vreun supravieţuitor? 15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti corect; pentru că totuşi ne-ai salvat un mic număr de oameni din acest popor – exact cum se poate vedea astăzi. Stăm acum aici, vinovaţi în faţa Ta, deşi ştim că pentru toate aceste fapte, nu merităm să stăm înaintea Ta!”