1 Apoi regele Ahaşveroş l-a avansat în funcţie pe agaghitul Haman – fiul lui Hamedata. Astfel, regele l-a desemnat ca şef al tuturor administratorilor lui. 2 Toţi slujitorii regelui care stăteau la poarta regală, îngenuncheau şi se aplecau până la pământ în faţa lui Haman – pentru că aşa le poruncise regele. Dar Mardoheu nu îngenunchea şi nu se apleca. 3 Slujitorii regelui care stăteau la poarta lui, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca regelui?” 4 Pentru că i se spunea acest lucru în fiecare zi, iar el continua să îi ignore, slujitorii regelui l-au anunţat pe Haman – ca să vadă dacă acest comportament lui Mardoheu va fi tolerat – pentru că el le spusese că este iudeu. 5 Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea şi nu se apleca cu faţa până spre pământ înaintea lui, a devenit plin de mânie. 6 A considerat prea puţin lucru să execute numai pe Mardoheu. Pentru că fusese informat despre poporul căruia îi aparţinea Mardoheu, Haman a planificat distrugerea tuturor iudeilor care formau acel popor. El intenţiona exterminarea lor din tot regatul lui Ahaşveroş. 7 În prima lună, adică în luna Nisan, în al doisprezecelea an al regelui Ahaşveroş, au aruncat „Purul” – adică au tras la sorţi – în prezenţa lui Haman, pentru o zi şi pentru o lună. Astfel, în urma tragerii la sorţi, a rezultat a douăsprezecea lună, adică luna Adar. 8 Apoi Haman i-a zis regelui Ahaşveroş: „Există un popor care a fost dispersat şi împărţit printre celelalte popoare, în toate provinciile imperiului tău. Acesta este un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor celorlalte popoare. Ele sunt diferite chiar şi de legile regelui. Nu este normal ca regele să tolereze acest fapt! 9 Dacă regele aprobă, doresc să se scrie un decret care prevede ca ei să fie distruşi; iar eu voi cântări zece mii de talanţi de argint în mâinile slujitorilor mei, ca să fie puşi în tezaurul regelui.” 10 Regele şi-a scos inelul de pe deget şi i l-a dat agaghitului Haman – fiul lui Hamedata – opresorul iudeilor. 11 Regele i-a zis lui Haman: „Poţi să îţi păstrezi argintul! Iar în legătură cu acest popor, ai aprobarea mea să procedezi cum consideri tu că trebuie!” 12 Haman a chemat scribii regelui în a treisprezecea zi a primei luni. Cu acea ocazie, ei au scris tot ce le-a ordonat Haman guvernatorilor regelui. El s-a adresat astfel guvernatorilor desemnaţi pentru fiecare provincie şi conducătorilor fiecărui popor. Au enunţat ordinul în acord cu scrierea fiecărui popor şi în limba fiecăruia. S-a scris în numele regelui Ahaşveroş şi apoi a fost pus sigiliul folosind inelul regelui. 13 Scrisorile au fost trimise prin curieri spre toate provinciile regelui. Ele vorbeau despre distrugerea, omorârea şi exterminarea tuturor iudeilor – tineri şi bătrâni, copii şi femei – într-o singură zi. Aceea era a treisprezecea zi din a douăsprezecea lună, adică luna Adar. Scrisorile cereau şi prădarea bunurilor lor. 14 Fiecare provincie a primit câte o copie a documentului care fusese formulat ca decret regal. În el era anunţat fiecare popor că trebuie să fie pregătit pentru acţiunea din acea zi. 15 Curierii au plecat rapid, conform poruncii regelui. Decretul a fost adus şi în fortăreaţa Susei. În timp ce regele şi Haman s-au dus să bea, oamenii (iudei) din oraşul Susa au fost foarte şocaţi (de conţinutul decretului).