1 Aşa a fost finalizată crearea cerului şi a pământului împreună cu toate celelalte lucruri care le aparţin. 2 În a şaptea zi, Dumnezeu terminase activitatea creaţiei Sale; şi atunci El „S-a odihnit” după toată această acţiune. 3 Dumnezeu a binecuvântat a şaptea zi şi a sfinţit-o; pentru că în acea zi El „S-a odihnit” după toate lucrările realizate în cadrul Creaţiei Sale. 4 Urmează prezentarea istoriei conceperii cerului şi a pământului din ziua în care Dumnezeu a făcut acest lucru. 5 Iniţial, nu exista niciun om care să lucreze pământul. Şi pentru că Dumnezeu care se numeşte Iahve nu dăduse încă ploaie pe pământ, nu era pe el nicio plantă de mici dimensiuni şi niciun arbust nu crescuse pe câmp; 6 ci se ridica de pe el un abur care îi uda toată suprafaţa. 7 Dumnezeul numit Iahve a făcut pe om din pământ şi a pus în el suflare de viaţă. Astfel, omul a devenit o fiinţă vie. 8 Apoi Dumnezeu care se numeşte Iahve a plantat o grădină spre Est, în Eden. Acolo, El a pus pe omul pe care-l crease. 9 Dumnezeu numit Iahve a făcut să răsară din pământ o diversitate de pomi cu aspect estetic plăcut şi care produceau fructe bune pentru hrană. El a făcut (să existe) şi pomul vieţii pe care l-a pus în mijlocul grădinii, împreună cu pomul cunoaşterii binelui şi răului. 10 Prin grădină trecea un fluviu care o uda; el se alimenta din patru râuri. 11 Numele primului râu este Pison. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Havila, unde există aur. 12 În această ţară al cărei aur este bun, mai există bedelion şi piatră de onix. 13 Al doilea râu se numeşte Ghihon. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Cuş. 14 Al treilea râu se numeşte Hidechel. El curge spre (zona unde urma să fie) estul Asiriei. Al patrulea râu se numeşte Eufrat. 15 Apoi Dumnezeu care se numeşte Iahve, a luat pe om şi l-a adus în grădina Edenului – ca să o lucreze şi să o păzească. 16 Dumnezeul numit Iahve a dat omului următoarea poruncă: „Îţi este permis să mănânci (fructe) conform preferinţelor tale din toţi pomii din grădină, 17 cu o singură excepţie: este vorba despre pomul cunoaşterii binelui şi răului. Din acesta să nu mănânci (fructe)! În ziua în care vei mânca (fructe) din acest pom, îţi garantez că vei muri!” 18 Dumnezeul care se numeşte Iahve, a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor adecvat.” 19 Dumnezeul numit Iahve făcuse (să apară) din pământ toate animalele sălbatice care există pe câmp şi toate păsările care zboară pe cer. El le-a adus la Adam ca să le pună nume; şi de-atunci, acele vietăţi s-au numit aşa cum a decis el. 20 Adam a stabilit câte un nume pentru fiecare dintre animalele domestice. El a mai pus nume atât păsărilor, cât şi animalelor sălbatice. Dar (între toate aceste vieţuitoare) nu a fost găsit niciun ajutor adecvat pentru om. 21 Atunci Dumnezeul numit Iahve a făcut ca Adam să adoarmă şi să aibă un somn profund. În acest timp, el a luat una dintre coastele lui; şi apoi a completat cu muşchi locul de unde o luase. 22 Din acea coastă luată din om, Dumnezeul numit Iahve a făcut o femeie pe care a adus-o la el. 23 Atunci Adam a zis: „Aceasta este (făcută) din oasele şi din carnea mea. Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat!” 24 Acest fapt explică de ce (începând de-atunci) omul se desprinde de tatăl şi de mama lui; apoi el se uneşte cu soţia lui, devenind astfel un singur „corp” cu ea. 25 Omul (din Eden) şi soţia lui erau amândoi neacoperiţi cu haine; şi (totuşi) nu le era ruşine (să trăiască aşa).