1 Şarpele era mult mai perfid decât toate animalele sălbatice de pe câmp făcute de Dumnezeul numit Iahve. El a zis femeii: „Este oare o certitudine că Dumnezeu a zis să nu mâncaţi (fructe) din niciun pom care există în grădină?” 2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din fructele tuturor pomilor din grădină 3 cu excepţia celui din mijlocul ei. Despre acela, Dumnezeu a spus: «Să nu îi mâncaţi fructele şi nici să nu vă atingeţi de el – ca să nu muriţi!»” 4 Şarpele a zis femeii: „Cu certitudine, nu veţi muri; 5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca (fructe) din acel pom, ochii voştri se vor deschide şi veţi fi ca El – având capacitatea să cunoaşteţi binele şi răul!” 6 Femeia a văzut că în acel pom erau fructe bune de mâncat, că avea un aspect estetic plăcut şi că promitea să ofere posibilitatea ajungerii la înţelepciune. Atunci a luat unul dintre fructele lui şi a mâncat din el. A dat şi soţului ei care era lângă ea; iar el a mâncat. 7 Atunci li s-au deschis ochii amândurora şi au constatat că erau fără haine. În consecinţă, ei au cusut împreună frunze de smochin, din care şi-au făcut şorţuri. 8 Au auzit vocea Dumnezeului numit Iahve care umbla prin grădină în timpul răcoros al zilei. Atunci ei s-au ascuns de Dumnezeu numit Iahve printre pomii din grădină. 9 Dar Dumnezeu care se numeşte Iahve l-a chemat pe Adam, zicând: „Unde eşti?” 10 El a răspuns: „Ţi-am auzit vocea în grădină, mi-a fost frică pentru că nu eram îmbrăcat; şi m-am ascuns!” 11 Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti fără haine? Oare este adevărat că ai mâncat din fructul pomului din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Atunci omul a răspuns: „Nu eu am iniţiat acest lucru, ci femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine. Ea mi-a dat şi am mâncat din fructul acestui pom!” 13 Iahve a zis femeii: „Ce ai făcut?” Iar ea a răspuns: „Şarpele este cel care m-a păcălit; şi astfel am mâncat!” 14 Dumnezeul numit Iahve a zis şarpelui: „Pentru că ai făcut acest lucru, dintre toate animalele domestice şi dintre toate cele sălbatice de pe câmp, tu eşti de-acum (singurul) blestemat ca atât timp cât vei trăi, să te târăşti pe abdomen şi să mănânci praf (de pământ). 15 Voi pune duşmănie atât între tine şi femeie, cât şi între urmaşul tău şi Descendentul ei. El îţi va sfărâma capul, iar tu Îi vei sfărâma călcâiul!” 16 Dumnezeu a zis apoi femeii: „Voi mări foarte mult suferinţa ta; şi îţi va fi foarte greu când vei fi însărcinată. Vei suporta dureri atunci când vei naşte copii şi vei fi dependentă de soţul tău pentru satisfacerea dorinţelor tale; iar el va fi stăpânul tău!” 17 Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Pentru că ai ascultat de soţia ta şi ai mâncat din fructul pomului despre care îţi poruncisem să nu mănânci, acum pământul este blestemat din cauza ta! În tot timpul vieţii tale, vei obţine din el hrană cu un mare efort. 18 Să-ţi ofere ciulini şi mărăcini; şi să te hrăneşti cu iarba care creşte pe câmp. 19 Să-ţi obţii pâinea necesară hranei tale muncind până vei transpira. Şi aşa vei trăi permanent, până vei reveni în pământul din care ai fost luat; pentru că eşti (făcut din) pământ şi te vei întoarce în el!” 20 Adam a numit-o pe soţia lui, Eva; pentru că ea a fost mama tuturor celor vii. 21 Iahve a făcut haine din piele pentru Adam şi pentru soţia lui; şi i-a îmbrăcat cu ele. 22 Apoi Dumnezeu care se numeşte Iahve a zis: „Constatăm că omul a ajuns ca Unul dintre Noi – cunoaşte binele şi răul. Acum să nu îi permitem să mănânce şi din fructul pomului vieţii care l-ar face să trăiască (aşa) pentru eternitate!” 23 Acesta este motivul pentru care Dumnezeul numit Iahve l-a scos pe om din grădina Eden – ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 Aşa a alungat El pe Adam (din Eden); şi a pus în partea estică a grădinii nişte heruvimi care aveau o sabie de foc pe care o roteau. Astfel, ei păzeau drumul pe care se putea ajunge la pomul vieţii.