1 Iacov şi-a stabilit locuinţa pe teritoriul unde a locuit (şi) tatăl lui: în Canaan. 2 Urmează istoria (urmaşilor) lui Iacov. La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii lui. Aceştia erau fiii Bilhei şi ai Zilpei – soţiile tatălui lui. El povestea tatălui lor despre comportamentul rău al acestora. 3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai lui, pentru că i se născuse când era deja bătrân. Şi i-a făcut o haină specială. 4 Când au văzut fraţii lui că tatăl lor îl iubeşte mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif. Şi nu au putut să îi vorbească binevoitori. 5 Iosif a avut un vis pe care l-a relatat fraţilor lui. Dar aceştia l-au urât mai mult decât până atunci. 6 El le-a zis: „Ascultaţi visul pe care l-am avut! 7 Noi eram la legatul snopilor pe câmp. Snopul meu s-a ridicat, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au aplecat spre el!” 8 Fraţii lui i-au răspuns: „Vrei să spui că tu vei fi şeful nostru?! Pretinzi astfel că ne vei deveni stăpân?!” Din cauza viselor şi a relatărilor lui, ei l-au urât (pe Iosif) mai mult decât înainte. 9 Iosif a mai avut un vis; şi l-a povestit şi pe acesta fraţilor lui. El a spus: „Am mai avut un vis. În el am văzut că soarele, luna şi unsprezece stele se aplecau înaintea mea!” 10 Când a povestit visul şi tatălui lui, acesta l-a certat, zicându-i: „Ce vrei să spui relatându-ne acest vis pe care l-ai avut? Oare anticipezi că vom veni eu împreună cu mama ta şi cu fraţii tăi ca să ne aplecăm până la pământ înaintea ta?” 11 Fraţii lui l-au invidiat. Dar tatăl lor a reţinut acest vis! 12 Fraţii lui Iosif s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem. 13 Israel i-a zis lui Iosif: „Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino; pentru că vreau să te trimit la ei!” El a răspuns: „Sunt pregătit să plec!” 14 Israel i-a zis: „Du-te şi vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine; şi adu-mi veşti (despre ei)!” L-a trimis din valea Hebron; şi el ajuns la Şehem. 15 Atunci un om l-a găsit rătăcind pe câmp; şi l-a întrebat: „Ce cauţi?” 16 El a răspuns: „Îi caut pe fraţii mei. Te rog să îmi spui unde pasc ei turma.” 17 Acel om i-a răspuns: „Au plecat de aici. I-am auzit zicând: «Să mergem la Dotan!»” Iosif a mers pe traseul pe care merseseră fraţii lui; şi i-a găsit la Dotan. 18 Aceştia l-au văzut de la mare distanţă; şi înainte să ajungă la ei, au decis să îl omoare. 19 Au vorbit între ei astfel: „Vine «visătorul»! 20 Acum, haideţi să îl omorâm şi să îl aruncăm într-o groapă. Vom spune că a fost mâncat de un animal sălbatic; şi vom vedea ce confirmare vor mai avea visele lui!” 21 Dar când a auzit Ruben despre acest plan, a încercat să îl scape, zicând: „Să nu îl omorâm!” 22 El a continuat spunând: „Să nu (facem să) curgă sânge! Vă propun să îl aruncaţi în această groapă din deşert; dar fără să îl omorâţi!”. Le-a vorbit astfel ca să îl salveze din mâinile lor şi să îl aducă înapoi la tatăl lui. 23 Când a ajuns Iosif la fraţii lui, aceştia l-au dezbrăcat de haina specială pe care o purta. 24 Apoi l-au luat şi l-au aruncat într-o groapă. Aceea era o fântână care nu mai avea apă în ea. 25 Apoi s-au aşezat să mănânce. Dar privind în depărtare, au observat că se apropiau nişte comercianţi ismaeliţi care veneau din Galaad. Ei mergeau spre Egipt. Cămilele lor transportau condimente, balsam şi ulei parfumat. 26 Iuda le-a zis fraţilor lui: „Ce avantaj avem dacă ne omorâm fratele şi îi ascundem sângele? 27 Mai bine haideţi să îl vindem ismaeliţilor şi să nu îl omorâm cu mâinile noastre; pentru că el este fratele nostru şi avem o origine comună.” Fraţii lui i-au acceptat propunerea. 28 Când s-au apropiat comercianţii madianiţi, fraţii lui l-au scos pe Iosif din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli de argint. Ei l-au dus pe Iosif în Egipt. 29 Când s-a dus Ruben la fântână şi a constatat că Iosif nu mai era acolo, şi-a rupt hainele în bucăţi (de necaz). 30 Apoi s-a dus la fraţii lui şi le-a zis: „Copilul nu mai este acolo! Acum ce voi face?” 31 Dar ei au luat haina specială a lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat-o în sânge(le lui). 32 I-au trimis tatălui lor acea haină specială, împreună cu următorul mesaj: „Am găsit această haină. Vezi dacă ea este acea haină (specială) a fiului tău (Iosif)!” 33 El a recunoscut-o şi a zis: „Este haina (specială a) fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic! Sunt convins că Iosif a fost făcut bucăţi…” 34 Atunci Iacov şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac în jurul şoldurilor şi l-a jelit pe fiul lui multe zile. 35 Toţi fiii şi fiicele lui au venit să îl consoleze, dar el nu a acceptat. Ci l-a plâns mult, zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în locuinţa morţilor!” 36 Madianiţii l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar care era demnitar şi comandant al gărzii lui Faraon.