1 Apoi Iov a început să vorbească blestemând ziua în care s-a născut. 2 El a zis: 3 „Să dispară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!» 4 Să se transforme în întuneric acea zi! Dumnezeu să nu Se mai îngrijească de ea din cer; iar lumina (Lui) să nu strălucească peste ea! 5 Să fie numai ceaţă densă şi să semene cu întunericul. Să o acopere norii; şi să fie ca o eclipsă de soare! 6 Întunericul să guverneze acea noapte! Să nu fie o zi de bucurie între celelalte zile ale anului; şi să nu fie inclusă în numărul zilelor lunilor lui! 7 Da, acea noapte să fie dezolantă; şi nimeni să nu strige de bucurie în ea! 8 Să fie blestemată de oamenii care blestemă zilele şi de cei care ştiu să provoace monstrul! 9 Stelele dimineţii ei să fie întunecate. Să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă cum apare lumina dimineţii – 10 pentru că nu a închis uşile uterului mamei mele şi nu a ascuns necazul de ochii mei. 11 De ce n-am murit la naştere şi n-am dispărut atunci când am ieşit din uter? 12 De ce au existat nişte genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze? 13 Acum aş fi stat culcat şi aş fi fost liniştit; aş fi dormit şi m-aş fi odihnit. 14 Aş fi stat împreună cu regii şi cu toţi consilierii care au ajuns în pământ – în faimoasele lor morminte. 15 Aş fi fost pus împreună cu prinţii care au avut aur şi care şi-au umplut casele cu argint… 16 Sau de ce nu am fost îngropat ca avorton – ca un copil care niciodată nu a văzut lumina? 17 Acolo, cei răi nu te mai deranjează; şi este un timp de odihnă pentru cei obosiţi. 18 În acel loc, prizonierii se bucură; şi nu mai aud vocea exploatatorului lor. 19 Acolo, cel mic este împreună cu cel mare; iar sclavii nu mai sunt sub autoritatea stăpânilor lor. 20 De ce i se dă lumină celui nefericit şi viaţă celui care are amărăciune în suflet? 21 De ce trebuie să trăiască omul care îşi doreşte moartea? Şi totuşi, ea nu mai vine! El o caută mai mult decât ar căuta o comoară ascunsă. 22 Şi totuşi, îi este refuzată tocmai celui care ar fi foarte bucuros şi vesel dacă ar găsi mormântul! 23 Este obligat să meargă pe un drum secret; şi Dumnezeu l-a limitat din toate părţile! 24 Mă hrănesc cu sunete nearticulate pe care le produc durerile mele; şi oftările mi se varsă ca apa. 25 A venit împotriva mea exact ce nu îmi doream! Lucrul de care îmi era frică, a venit la mine! 26 Nu am nici pace, nici repaus. Nu pot să beneficiez nici de odihnă; şi trăiesc cu o permanentă panică!”