1 Efraimiţii i-au zis lui Ghedeon: „Cum ţi-ai permis să te comporţi astfel cu noi? De ce nu ne-ai chemat şi pe noi când te-ai dus să lupţi împotriva midianiţilor?” Ei au început astfel o mare ceartă cu el. 2 Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu în comparaţie cu voi? Nu este mai bun culesul strugurilor lui Efraim decât culesul viilor lui Abiezer? 3 Remarcaţi că Dumnezeu a făcut ca Oreb şi Zeeb – comandanţii midianiţilor – să ajungă tocmai în mâinile voastre! Oare am fost capabil să fac mai mult decât voi?” După ce le-a spus aceste cuvinte, mânia lor a încetat. 4 Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a traversat împreună cu cei trei sute de oameni care mergeau împreună cu el. Deşi erau obosiţi, încă îşi urmăreau duşmanul. 5 Ghedeon le-a zis oamenilor din Sucot: „Vă rog să le daţi câteva bucăţi de pâine celor care merg împreună cu mine; pentru că sunt obosiţi. Noi suntem încă în acţiune, urmărind pe Zebah şi pe Ţalmuna – regii Midianului!” 6 Conducătorii din Sucot i-au răspuns: „Sunt deja Zebah şi Ţalmuna prizonierii tăi, ca să dăm pâine armatei tale?” 7 Ghedeon le-a zis: „Am înţeles! Dacă acesta este răspunsul vostru, să ştiţi că după ce Iahve va face ca Zebah şi Ţalmuna să ajungă în mâinile mele, vă voi rupe carnea cu spinii deşertului şi cu mărăcini!” 8 De acolo au plecat la Peniel şi a formulat aceeaşi cerere. Oamenii din Peniel i-au răspuns exact cum îi răspunseseră şi cei din Sucot. 9 Atunci Ghedeon le-a zis (şi) celor din Peniel: „Când mă voi întoarce în pace, vă voi dărâma acest turn!” 10 Zebah şi Ţalmuna erau în Carcor. Împreună cu ei era şi armata lor care mai avea doar cincisprezece mii de bărbaţi. Aceia erau singurii supravieţuitori din toată armata popoarelor Estului; pentru că o sută douăzeci de mii de luptători erau deja morţi. 11 Ghedeon a ales să meargă pe drumul nomazilor, la Est de Nobah şi de Iogbeha. Astfel, el decis să atace acea armată care credea că nu este ameninţată de niciun pericol. 12 Atunci cei doi regi ai Midianului – Zebah şi Ţalmuna – au fugit; dar el i-a urmărit, i-a capturat şi le-a învins toată armata. 13 Apoi, Ghedeon – fiul lui Ioaş – s-a întors de la luptă, trecând prin defileul Heres. 14 A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot; şi i-a pus câteva întrebări. Acesta i-a dat în scris numele conducătorilor şi ale membrilor consiliului bătrânilor din Sucot: erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi. 15 Ghedeon s-a dus la oamenii din Sucot şi le-a zis: „Vi-i prezint pe Zebah şi pe Ţalmuna, din cauza cărora m-aţi ridiculizat (şi aţi refuzat să ne ajutaţi) zicând: Sunt deja Zebah şi Ţalmuna prizonierii tăi, ca să dăm pâine armatei tale?” 16 I-a capturat pe cei din consiliul bătrânilor oraşului. Apoi a luat spini din deşert şi mărăcini, cu care i-a pedepsit pe oamenii din Sucot. 17 Mergând mai departe, a dărâmat turnul din Peniel şi i-a omorât pe oamenii care erau în acel oraş. 18 Apoi le-a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau bărbaţii pe care i-aţi omorât la Tabor?” Ei i-au răspuns: „Toţi erau ca tine: fiecare semăna cu un fiu de rege!” 19 El le-a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele! Vă jur pe Iahve care este viu, că dacă i-aţi fi lăsat să trăiască, nu v-aş omorî acum!” 20 Apoi, el i-a zis lui Ieter care era primul copil născut în familia lui: „Omoară-i!” Dar tânărul nu a scos sabia; pentru că fiind încă un copil, îi era frică. 21 Atunci Zebah şi Ţalmuna i-au zis: „De ce nu ne omori tu personal? Cum este omul (ca vârstă), aşa este şi forţa lui!” Ghedeon s-a ridicat şi i-a omorât pe Zebah şi pe Ţalmuna. Apoi a luat podoabele valoroase care erau la gâtul cămilelor lor. 22 Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon: „Guvernează tu peste noi; pentru că ne-ai eliberat de dominaţia midianiţilor! Fii tu regele nostru, urmat de fiul tău şi de nepotul tău!” 23 Ghedeon le-a răspuns: „Nu eu voi fi regele vostru; şi nici urmaşul meu nu vă va guverna. Ci Iahve va fi conducătorul vostru!” 24 Ghedeon le-a mai zis: „Totuşi, doresc să vă cer ceva: daţi-mi fiecare câte un cercel din prada voastră!” Duşmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliţi. 25 Ei i-au răspuns: „Îţi vom da!” Apoi au pus jos o pânză; şi fiecare om a aruncat pe ea cerceii luaţi ca pradă. 26 Greutatea cerceilor de aur adunaţi ca urmare a cererii lui Ghedeon, a fost de o mie şapte sute de şecheli de aur, fără să se ia în calcul alte podoabe, ornamente şi hainele de culoare roşiatică pe care le purtau regii Midianului. La acestea s-au adăugat lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. 27 Ghedeon a făcut din ei o tunică pentru ceremonii religioase, pe care a pus-o în oraşul lui: la Ofra. Tot Israelul s-a prostituat, închinându-se la acea tunică acolo. Şi astfel, ea a devenit o capcană pentru Ghedeon şi pentru familia lui. 28 Apoi midianiţii au fost obligaţi să îşi accepte situaţia umilitoare înaintea israelienilor; şi nu au mai avut curajul să îşi ridice capetele. Cât a trăit Ghedeon, ţara a avut odihnă – patruzeci de ani. 29 Apoi Ierub-Baal – fiul lui Ioaş – s-a retras (din orice activitate de conducător) şi a locuit în casa lui. 30 În familia lui Ghedeon au fost şaptezeci de fii, pentru că el a avut multe soţii. 31 Concubina lui din Şehem i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelec. 32 Ghedeon – fiul lui Ioaş – a murit după ce ajunsese foarte bătrân; şi a fost înmormântat în mormântul tatălui lui – Ioaş, la Ofra, pe proprietatea familiei lui Abiezer. 33 După ce a murit Ghedeon, israelienii s-au întors la păcatele pe care le făcuseră înainte. Ei s-au prostituat prin închinarea înaintea baalilor. Astfel, l-au declarat şi l-au venerat pe Baal-Berit ca (dumne)zeu al lor. 34 Israelienii nu şi-au mai amintit de Iahve care trebuia să fie singurul Dumnezeul al lor – Cel care îi eliberase de dominaţia tuturor duşmanilor din jur; 35 şi nici nu au urmat în mod consecvent exemplul familiei lui Ierub-Baal – adică al lui Ghedeon –, deşi el făcuse bine (poporu)lui Israel.