1 Iahve vorbise lui Iona, fiul lui Amitai, prin Cuvântul Său, astfel: 2 „Ridică-te şi du-te la Ninive. Acolo să strigi împotriva acestui mare oraş; pentru că lucrurile rele care se fac în el, au ajuns până la Mine!” 3 Dar Iona şi-a planificat să fugă la Tarşiş, departe de faţa lui Iahve. S-a dus la Iafo, unde a găsit o corabie care pleca la Tarşiş. Încercând să se depărteze de faţa lui Iahve, a plătit preţul călătoriei şi a urcat în corabie, ca să meargă la Tarşiş împreună cu marinarii. 4 Dar pe acea mare, Iahve a provocat o furtună de vânt care sufla cu o mare intensitate. Astfel, corabia risca să fie distrusă. 5 De frica naufragiului, fiecare dintre marinari a strigat, invocând ajutorul zeului lui. În acelaşi timp, ei au aruncat în mare uneltele din corabie, pentru a o face mai uşoară. Iona coborâse în cala corăbiei, unde se culcase şi adormise profund. 6 Comandantul ambarcaţiunii s-a apropiat de el şi i-a zis: „Cum îţi permiţi să dormi?! Scoală-te şi strigă invocând ajutorul Dumnezeului tău! Poate că El Se va gândi la noi (să ne salveze); şi astfel nu vom muri!” 7 Apoi marinarii au zis: „Haideţi să tragem la sorţi, ca să aflăm cine (dintre noi) este responsabil pentru venirea acestui dezastru împotriva noastră!” Iar tragerea lor la sorţi a arătat că Iona era acela! 8 Atunci ei i-au zis: „Spune-ne din cauza cui a venit peste noi această calamitate? Care este meseria şi provenienţa ta? Din ce ţară vi şi care este poporul de care aparţii?” 9 El le-a răspuns: „Sunt evreu. Dumnezeul faţă de care am reverenţă, se numeşte Iahve. El este Acela care a făcut cerul, marea şi pământul uscat!” 10 După ce au înţeles de la Iona că fugea de faţa lui Iahve, acei bărbaţi au fost foarte speriaţi; şi l-au întrebat: „De ce ai făcut acest lucru?” 11 În acest timp, marea era din ce în ce mai agitată. Ei i-au pus o altă întrebare, zicând: „Ce să îţi facem pentru ca marea să se liniştească faţă de noi?” 12 El le-a răspuns: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare. Şi astfel, ea nu va mai fi împotriva voastră. Eu sunt conştient că din cauza mea a venit această mare furtună împotriva voastră!” 13 Acei bărbaţi vâsleau încercând să se întoarcă la mal; dar nu reuşeau să avanseze în direcţia dorită, pentru că marea era tot mai agitată şi nu le permitea acest lucru. 14 Atunci ei s-au adresat lui Iahve, strigând: „Doamne, nu ne lăsa să murim din cauza acestui bărbat! Şi să nu ne faci responsabili de moartea acestui om; pentru că, Tu, Doamne, faci ce vrei!” 15 După ce au zis aceste cuvinte, l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Imediat, ea s-a liniştit şi nu i-a mai ameninţat. 16 Atunci acei bărbaţi au avut o mare frică de Iahve. I-au oferit un sacrificiu şi au făcut jurăminte. 17 Iahve a trimis un peşte mare să îl înghită pe Iona; şi el a stat astfel în stomacul peştelui trei zile şi trei nopţi.