1 În al patrulea an al (guvernării) lui Iehoiachim – fiul lui Iosia – care era regele celor numiţi Iuda, a venit la Ieremia următorul mesaj din partea lui Iahve: 2 „Ia un sul şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi le-am spus despre cei numiţi Israel, despre cei numiţi Iuda şi despre celelalte popoare – din ziua când am început să îţi vorbesc: din perioada lui Iosia şi până astăzi. 3 Poate când va auzi poporul numit Iuda despre toate dezastrele pe care Eu planific să le aduc împotriva lor, se va întoarce fiecare de la comportamentul lor rău; şi le voi ierta astfel nedreptatea şi păcatul.” 4 Ieremia l-a chemat pe Baruc – fiul lui Neria; şi el a început să scrie într-un sul exact cum îi dicta Ieremia – toate cuvintele pe care i le spusese Iahve. 5 Apoi Ieremia i-a dat lui Baruc următoarea poruncă: „Eu sunt în arest şi nu pot să mă duc la casa lui Iahve. 6 Deci du-te tu în casa lui Iahve în ziua postului şi citeşte în auzul poporului acele cuvinte ale lui Iahve pe care le-ai scris pe sul exact cum ţi le-am dictat. Citeşte-le şi în auzul poporului numit Iuda care a venit din oraşele lui. 7 Poate vor face o rugăciune care să ajungă înaintea lui Iahve şi se vor întoarce fiecare de la comportamentul lor rău – pentru că mânia şi dezastrul pe care Iahve le-a pronunţat împotriva acestui popor sunt mari!” 8 Baruc – fiul lui Neria – a făcut tot ce i-a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele lui Iahve, în casa Lui. 9 În al cincilea an al guvernării lui Iehoiachim – fiul lui Iosia care a fost regele celor numiţi Iuda –, în a noua lună, tot poporul Ierusalimului şi tot poporul care venise din oraşele teritoriului numit Iuda la Ierusalim, a fost chemat să postească înaintea lui Iahve. 10 Atunci, din casa lui Iahve, din camera scribului Ghemaria – fiul lui Şafan – care era în curtea de sus la intrarea Porţii Noi a casei lui Iahve, Baruc a stat şi a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor. 11 Mica – fiul lui Ghemaria care era fiul lui Şafan – a auzit toate cuvintele lui Iahve scrise pe sul. 12 Atunci s-a dus la palatul regelui, în camera scribului. Toţi conducătorii erau acolo. Între cei prezenţi erau: scribul Elişama, Delaia – fiul lui Şemaia –, Elnatan – fiul lui Acbor –, Ghemaria – fiul lui Şafan –, Zedechia – fiul lui Hanania – şi toţi ceilalţi conducători. 13 Mica i-a anunţat despre toate cuvintele pe care le-a auzit, relatându-le tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului. 14 Atunci toţi conducătorii l-au trimis pe Iehudi – fiul lui Netania care rea fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi – la Baruc, ca să îi spună: „Ia sulul din care ai citit înaintea poporului şi vino aici!” Baruc – fiul lui Neria – a luat sulul în mâini şi s-a dus la ei. 15 Ei i-au zis: „Te rugăm să stai jos şi să ne citeşti şi nouă.” Baruc le-a citit şi lor. 16 Când au auzit ei toate acele cuvinte, s-au uitat unii la alţii speriaţi şi i-au zis lui Baruc: „Trebuie să îl anunţăm pe rege şi să îi prezentăm aceste cuvinte!” 17 Apoi ei l-au întrebat: „Spune-ne cum le-ai scris? Ţi le-a dictat Ieremia?” 18 Baruc le-a răspuns: „Da. El mi-a dictat toate aceste cuvinte, iar eu le-am scris pe acest sul cu cerneală.” 19 Atunci conducătorii i-au zis lui Baruc: „Tu şi Ieremia duceţi-vă şi ascundeţi-vă; şi nu spuneţi nimănui unde sunteţi!” 20 După ce au pus sulul în camera scribului Elişama, s-au dus la rege, în curte şi i-au vorbit despre toate cuvintele din sul. 21 Regele l-a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s-a dus, a adus sulul din camera scribului Elişama şi l-a citit înaintea regelui şi înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege. 22 El locuia în palatul de iarnă, pentru că era a noua lună, iar în faţa lui ardea un foc de cărbuni. 23 După ce Iehudi citea trei sau patru coloane din sul, regele le tăia cu un mic cuţit de răzuit şi le arunca în focul de cărbuni, până când întregul sul a ars total. 24 Regele şi toţi slujitorii lui au ascultat toate aceste cuvinte, dar nu s-au speriat şi nu şi-au rupt hainele în bucăţi. 25 Chiar dacă Elnatan, Delaia şi Ghemaria au insistat înaintea regelui implorându-l să nu ardă sulul, el nu i-a ascultat; 26 ci i-a ordonat lui Ierahmeel – care era fiul regelui –, lui Seraia – fiul lui Azriel – şi lui Şelemia – fiul lui Abdeel – să îi aresteze pe scribul Baruc şi pe profetul Ieremia. Dar Iahve îi ascunsese. 27 După ce regele a ars sulul care conţinea cuvintele scrise de Baruc aşa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul lui Iahve a venit la Ieremia şi i-a zis: 28 „Ia un alt sul şi scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul; pentru că pe acela l-a ars Iehoiachim – regele celor numiţi Iuda. 29 Iar lui Iehoiachim – regele din teritoriul numit Iuda – să îi spui că Iahve îi vorbeşte astfel: «Ai ars acel sul şi ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că regele Babilonului va veni, va distruge această ţară şi va omorî oamenii şi animalele care sunt în ea?’» 30 Pentru că ai procedat astfel, Iahve vorbeşte despre Iehoiachim – regele celor numiţi Iuda: «Nimeni dintre urmaşii lui nu va mai sta pe tronul lui David. Corpul lui mort va fi aruncat; şi va fi lăsat ziua la căldură şi noaptea la frig. 31 Voi aduce pedeapsa atât împotriva lui, cât şi împotriva urmaşilor lui şi a slujitorilor lui – din cauza nedreptăţilor lor. Voi aduce împotriva lor, împotriva locuitorilor Ierusalimului şi împotriva poporului numit Iuda, toate dezastrele despre care i-am anunţat şi pe care ei le-au ignorat.»” 32 Ieremia a luat un alt sul pe care i l-a dat scribului Baruc – fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul exact cum i-a dictat Ieremia – toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim – regele celor numiţi Iuda – îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte cuvinte asemănătoare.