1 Soţia unuia dintre profeţi a venit la Elisei plângând; şi i-a zis: „Discipolul tău – soţul meu – a murit; şi tu ştii că acest discipol al tău se temea de Iahve. Cel care îl împrumutase, vine acum să îi ia pe cei doi copii ai mei şi să îi facă sclavii lui!” 2 Elisei a întrebat-o: „Ce aş putea să fac pentru tine? Spune-mi: ce ai în casa ta?” Ea a răspuns: „Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă – cu excepţia unui vas cu ulei.” 3 Elisei i-a zis: „Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi. Cere vase goale; şi să nu aduni puţine. 4 Când te vei întoarce, încuie uşa şi rămâi acolo în casă împreună cu fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare dintre aceste vase. Atunci când vor fi pline, pune-le separat într-un loc.” 5 Femeia a plecat şi a încuiat uşa după ce a intrat în casă împreună cu fiii ei. Aceia îi apropiau vasele, iar ea turna ulei în ele. 6 Atunci când vasele au fost pline, acea femeie i-a zis fiului ei: „Mai adu-mi un vas!” El i-a zis: „Nu mai este nici (măcar) unul!” De atunci, uleiul nu a mai curs. 7 Apoi femeia s-a dus şi i-a relatat omului lui Dumnezeu despre ce se întâmplase. El i-a zis: „Du-te şi vinde uleiul. Apoi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei putea trăi împreună cu fiii tăi.” 8 Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a insistat ca el să mănânce în casa ei. Şi de fiecare dată când trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce. 9 Acea femeie i-a zis soţului ei: „Am constatat că acest om care trece frecvent pe la noi, este un sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem pe acoperiş o cameră mică. Să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un suport pentru sursa de lumină; pentru ca atunci când va veni la noi, să stea acolo.” 11 Într-o zi, când se întorsese, Elisei a intrat în acea cameră şi s-a odihnit. 12 Apoi a zis slujitorului lui care se numea Ghehazi: „Cheam-o pe această sunamită!” Ghehazi a chemat-o; şi ea a venit. 13 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Acum, ce am putea să facem pentru tine ca recompensă? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului armatei?»” Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.” 14 Elisei a întrebat: „Ce putem face pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ei bine, ea nu are niciun fiu: iar soţul ei este bătrân.” 15 Elisei i-a zis: „Cheam-o!” El a chemat-o, iar ea a venit şi s-a oprit în prag. 16 Elisei a zis: „La anul, în această perioadă, vei ţine în braţe un fiu.” Ea a zis: „Nu, stăpâne! Omul lui Dumnezeu, nu o determina pe slujitoarea ta să îşi facă iluzii!” 17 Dar acea femeie a rămas însărcinată; şi a născut un fiu chiar în acea perioadă de timp, în următorul an – exact cum îi spusese Elisei. 18 Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl lui – acolo unde erau secerătorii – 19 i-a zis: „Capul meu! Capul meu!” Atunci tatăl copilului a zis slujitorului lui: „Du-l la mama lui!” 20 După ce slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama lui, copilul a stat pe genunchii ei până la prânz; şi apoi a murit. 21 Ea s-a ridicat şi a pus copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis uşa şi a plecat. 22 L-a chemat pe soţul ei şi i-a zis: „Te rog să îmi trimiţi un slujitor şi o măgăriţă, ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu; apoi mă voi întoarce.” 23 Dar el a întrebat-o: „De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat!” Ea i-a răspuns: „Fii liniştit!” 24 Şi după ce a pus şaua pe măgăriţă, a zis slujitorului ei: „Mână şi pleacă! Să nu te opreşti pentru mine decât atunci când îţi voi spune!” 25 Ea a plecat şi a ajuns la omul lui Dumnezeu – pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului lui care se numea Ghehazi: „Priveşte! Ea este acea sunamită! 26 Aleargă să o întâmpini şi întreab-o dacă totul este bine în legătură cu ea, cu soţului ei şi referitor la copilului ei.” Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!” 27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, femeia i-a îmbrăţişat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca să o îndepărteze; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, pentru că are tristeţe în suflet. Iahve mi-a ascuns acest lucru şi nu mi l-a revelat.” 28 Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ţi-am spus eu să nu îmi creezi iluzii?” 29 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Echipează-te, ia toiagul meu în mână şi fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva pe drum, să nu îl saluţi: şi dacă te va saluta cineva, să nu îi răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.” 30 Dar mama copilului a zis: „Jur pe Iahve care este viu şi pe sufletul tău care trăieşte, că nu voi pleca de lângă tine!” El s-a ridicat apoi; şi a urmat-o. 31 Ghehazi s-a dus înainte şi a pus toiagul pe faţa băiatului; dar el nu a produs niciun sunet şi nu a oferit nicio dovadă că ar fi revenit la viaţă. Apoi Ghehazi s-a întors să îl întâlnească pe Elisei; şi i-a zis: „Băiatul nu s-a trezit!” 32 Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băiatul era pus mort în patul lui. 33 A intrat şi a închis uşa după ei. Elisei s-a rugat lui Iahve. 34 Apoi s-a dus şi s-a aşezat pe(ste) copil. S-a întins deasupra lui, astfel încât a ajuns cu gura lui pe gura copilului, cu ochii lui în dreptul ochilor copilului şi cu mâinile lui pe mâinile copilului. Astfel, corpul copilului s-a încălzit. 35 Elisei s-a întors şi s-a plimbat prin casă; apoi a urcat din nou şi s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de şapte ori; apoi şi-a deschis ochii. 36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheamă sunamita!” El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ţi fiul!” 37 Ea a venit şi a căzut la picioarele lui, închinându-i-se (prin aplecare) până la pământ. Apoi s-a ridicat şi a ieşit împreună cu fiul ei. 38 Elisei s-a întors la Ghilgal. În ţară era foamete. În timp ce profeţii primeau învăţătură, Elisei i-a zis slujitorului lui: „Pune acea mare oală (deasupra focului) şi fierbe ciorbă pentru profeţi!” 39 Unul dintre ei s-a dus pe câmp ca să adune plante; şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici – până şi-a umplut partea de jos a hainei. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă – pentru că nu ştia ce sunt. 40 Apoi au dat oamenilor să mănânce din acea ciorbă. Dar când au început să mănânce din ea, ei au strigat astfel: „Omul lui Dumnezeu, să ştii că este moartea în oală!” Şi nu au putut să mănânce din ea. 41 Elisei a zis: „Aduceţi făină!” El a aruncat făină în oală; şi apoi a zis: „Daţi-le acum oamenilor să mănânce!” Şi nu a mai fost nimic otrăvitor în acea oală. 42 A venit un om din Baal-Şalişa care i-a adus omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz – făcute din primele recolte adunate – şi spice proaspete, transportate într-un sac. Elisei i-a zis (slujitorului): „Dă-le oamenilor să mănânce!” 43 Dar slujitorul lui i-a răspuns: „Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?” Atunci Elisei i-a zis: „Dă-le oamenilor să mănânce; pentru că Iahve spune: «Vor mânca; şi va mai şi rămâne!»” 44 Atunci au fost serviţi cu pâine; iar ei au mâncat şi le-a mai şi rămas – conform Cuvântului lui Iahve.