1 Profeţii i-au zis lui Elisei: „Să ştii că locul unde ne întâlnim cu tine, este prea strâmt pentru noi. 2 Permite-ne să mergem la Iordan. Fiecare dintre noi va lua de acolo câte un buştean; şi vom face un loc unde să putem locui.” El le-a răspuns: „Duceţi-vă!” 3 Atunci unul dintre ei a zis: „Te rog să fii bun şi să vii cu slujitorii tăi.” El le-a răspuns: „Voi veni.” 4 Elisei s-a dus astfel cu ei. Când au ajuns la Iordan, au început să taie copacii. 5 Dar s-a întâmplat că în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la topor a căzut în apă. Atunci el a strigat (la Elisei): „Ah, stăpâne, era împrumutat!” 6 Omul lui Dumnezeu l-a întrebat: „Unde a căzut?” Şi după ce acela i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ şi l-a aruncat acolo. Atunci fierul toporului a început să plutească. 7 Apoi Elisei a zis: „Ridică-l!” El a întins mâna şi l-a luat. 8 Regele Aramului era în război cu cei din teritoriul numit Israel. După ce a avut o şedinţă cu slujitorii lui, a zis: „Îmi voi organiza tabăra în următorul loc: […].” 9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis pe cineva să spună regelui lui Israel: „Fii atent şi nu trece prin acel loc; pentru că arameii s-au dus acolo.” 10 Regele lui Israel a trimis nişte oameni să spioneze acel loc despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a procedat aşa nu o dată, ci de mai multe ori. 11 Regele Aramului s-a enervat din cauza acestor lucruri. El şi-a chemat slujitorii şi le-a zis: „Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?” 12 Atunci unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, nimeni nu te trădează. Dar profetul Elisei – cel care trăieşte în Israel – spune regelui lui Israel cuvintele pe care le spui chiar şi în camera ta de dormit!” 13 Atunci regele a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este (acest profet); apoi voi trimite (oameni) să îl prindă!” Când s-au întors, ei i-au zis: „Este la Dotan!” 14 Regele a trimis acolo cai, care şi o mare armată. Ei au ajuns noaptea; şi au înconjurat oraşul. 15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dimineaţa devreme; s-a ridicat, s-a dus afară şi a văzut o armată care avea cai şi care, înconjurând oraşul. Slujitorul s-a întors şi i-a zis: „Ah, stăpâne, ce vom face?” 16 El i-a răspuns: „Nu te speria; pentru că aliaţii noştri sunt mai mulţi decât aceia care s-au aliat cu ei.” 17 Apoi Elisei s-a rugat, zicând: „O, Doamne, deschide-i ochii să poată vedea!” Şi Iahve a deschis ochii slujitorului. Astfel, el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei. 18 În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat lui Iahve; şi a zis: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!” Şi Iahve i-a lovit cu orbire – exact cum a cerut Elisei. 19 Atunci Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu acesta este oraşul. Urmaţi-mă; şi vă voi conduce la omul pe care îl căutaţi!” El i-a dus în Samaria. 20 După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni, ca să poată vedea!” Şi Iahve le-a deschis ochii; iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei. 21 Atunci când i-a văzut, regele lui Israel l-a întrebat pe Elisei: „Să-i omor, părinte? Să îi omor?” 22 Elisei a răspuns: „Nu-i omorî! Oare i-ai omorî pe aceia pe care-i iei prizonieri cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă, ca să mănânce şi să bea. Apoi să se întoarcă la stăpânul lor!” 23 Atunci regele a organizat un mare banchet. După ce au mâncat şi au băut, le-a permis să plece; iar ei s-au întors la stăpânul lor. De atunci încolo, acele grupuri înarmate ale arameilor nu s-au mai întors pe teritoriul lui Israel. 24 După mai mult timp, Ben-Hadad – regele Aramului – şi-a adunat întreaga armată, a înaintat şi a asediat Samaria. 25 Pentru că asediul s-a prelungit, foametea s-a intensificat foarte mult în Samaria – astfel încât un cap de măgar ajunsese să valoreze optzeci de şecheli de argint, iar un sfert de măsură de excremente de porumbel se vindea cu cinci şecheli. 26 În timp ce regele lui Israel trecea mergând pe zid, o femeie a strigat: „O, rege, stăpânul meu, salvează-mă!” 27 Dar el i-a zis: „Dacă nu te salvează Iahve, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ce există pe terenul unde adunăm recolta sau cu ce este în teasc?” 28 Apoi regele a continuat: „Ce dificultate ai?” Ea a răspuns: „Această femeie mi-a zis: «Dă-l pe fiul tău ca să îl mâncăm astăzi; iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.» 29 Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar în următoarea zi, când i-am zis: «Dă-l pe fiul tău ca să îl mâncăm», ea şi-a ascuns fiul!” 30 Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a rupt hainele în timp ce era încă pe zid… Atunci oamenii au privit la el; şi au văzut că regele avea pe corpul lui un sac. 31 El a zis: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei – fiul lui Şafat – pe umeri lui!” 32 Elisei stătea în casă; iar cei care formau consiliul bătrânilor, stăteau lângă el. Regele a trimis pe cineva la Elisei. Dar înainte să ajungă mesagerul, Elisei le-a zis celor care formau consiliul bătrânilor: „Vedeţi că acest criminal trimite pe cineva să îmi ia capul! Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l în exterior. Oare nu se aude zgomotul paşilor stăpânului lui care vine după el?” 33 În timp ce el încă le vorbea, mesagerul a ajuns la ei. Atunci el a zis: „Acest dezastru vine de la Iahve. De ce să mai sperăm în intervenţia (salvatoare a) Lui?”