1 Elisei a zis: „Ascultaţi ce vă spune Cuvântul lui Iahve! El afirmă: «Mâine, la această oră, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz tot cu un şechel!»” 2 Dar comandantul pe braţul căruia se rezema regele, i-a răspuns omului lui Dumnezeu: „Acest lucru nu s-ar putea întâmpla nici dacă ar face Iahve ferestre în cer!” Elisei i-a răspuns: „Vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei (putea) mânca!” 3 La intrarea oraşului, dincolo de poartă, erau patru leproşi care au zis unul altuia: „De ce să stăm aici până vom muri? 4 Dacă vom intra în oraş, vom muri din cauza foametei din el. Dar şi dacă vom sta aici, (oricum) vom muri. Veniţi deci să ne predăm arameilor. Dacă ne vor lăsa să trăim, vom mai trăi; iar dacă ne vor omorî, vom muri.” 5 Astfel, atunci când apunea soarele, ei au plecat şi s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo; 6 pentru că Iahve făcuse ca arameii să audă zgomot de cai şi de care – exact ca zgomotul pe care-l face o mare armată – şi s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiţilor şi pe conducătorii egipteni ca să vină (să lupte) împotriva lor. 7 Astfel, la apusul soarelui, arameii au plecat şi au fugit, abandonându-şi corturile, caii şi măgarii. Au lăsat tabăra aşa cum era; şi au fugit ca să îşi salveze viaţa. 8 Când au ajuns în tabăra acestora, leproşii au intrat într-un cort. După ce au mâncat şi au băut, au luat de acolo argint, aur şi haine. Apoi s-au dus şi au ascuns ce găsiseră acolo. S-au întors şi au intrat într-un alt cort. Au luat şi din el câteva lucruri. S-au dus şi le-au ascuns şi pe acelea. 9 Apoi şi-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până când se luminează, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm pe cei care sunt în palat!” 10 S-au dus şi au chemat santinelele de la poarta oraşului; şi le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor; şi am văzut că nu era nimeni acolo. Nu se auzea nicio voce de om; ci erau doar cai şi măgari legaţi, iar corturile erau la locul lor.” 11 Atunci gărzile au strigat şi au anunţat despre aceste lucruri în palat. 12 Regele s-a trezit în mijlocul nopţii şi le-a zis slujitorilor lui: „Vă spun eu ce vor să ne facă arameii. Ştiind că suntem înfometaţi, au plecat din tabără şi s-au ascuns în câmpie, zicând: «Când vor ieşi din oraş, îi vom prinde vii; şi apoi vom intra în el!»” 13 Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: „Permite-ne să luăm cinci cai dintre cei care au mai rămas în oraş. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla acelaşi lucru care i se întâmplă acum întregii mulţimi de oameni a lui Israel, adică vor muri aşa cum moare tot poporul lui Israel. Deci să trimitem pe cineva acolo, ca să vedem ce s-a întâmplat.” 14 Au luat două care şi caii care le tractau. Apoi regele i-a trimis să urmărească armata Aramului, zicându-le: „Duceţi-vă şi vedeţi ce s-a întâmplat.” 15 Au mers pe urma lor până la Iordan; şi au observat că tot drumul era plin cu haine şi cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în fuga lor. Mesagerii s-au întors şi l-au anunţat pe rege despre toate acestea. 16 Apoi poporul (israelian) a venit şi a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină s-a vândut cu un şechel, iar două măsuri de orz tot cu un şechel – conform Cuvântului lui Iahve. 17 Regele încredinţase paza porţii (oraşului) comandantului pe mâna căruia se rezema el; dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă – conform mesajului proclamat de omul lui Dumnezeu când venise regele la el. 18 S-a întâmplat exact cum a profeţit regelui acel om al lui Dumnezeu, când zisese: „Mâine, la această oră, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz tot cu un şechel!” 19 Atunci comandantul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Iahve ferestre în cer, nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru!” Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi că se va întâmpla aşa; dar tu nu vei mânca din ele.” 20 Şi exact aşa i s-a şi întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă; şi astfel, el a murit.