1 Elisei i-a spus femeii căreia îi înviase fiul: „Pregăteşte-te şi pleacă din ţară împreună cu familia ta. Locuieşte unde vei putea; pentru că Iahve a decis să facă să vină peste ţară o foamete care va dura şapte ani; şi aceasta deja a început!” 2 Femeia a procedat imediat aşa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei şi a locuit în Filistia pentru un timp de şapte ani. 3 La sfârşitul celor şapte ani, femeia s-a întors din Filistia şi a venit la rege ca să îi prezinte o cerere pentru casa şi pentru pământul ei. 4 Regele tocmai vorbea cu Ghehazi – slujitorul omului lui Dumnezeu – şi-i zicea: „Te rog să îmi relatezi toate lucrurile remarcabile făcute de Elisei!” 5 Chiar în momentul în care Ghehazi îi povestea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat acea femeie al cărei fiu fusese înviat de Elisei. Ea venise acolo ca să îi prezinte regelui acea cerere referitoare la casa şi la pământul ei. Atunci Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam; şi acela este fiul ei care a fost înviat de Elisei!” 6 Regele a întrebat-o pe femeie (despre acest lucru); şi ea i-a relatat totul. Apoi regele i-a dat un servitor care să o slujească (pentru rezolvarea problemei ei), zicându-i: „Să i se retrocedeze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului pe care l-a avut în proprietate – din ziua în care a plecat din ţară şi până acum!” 7 Elisei venise la Damasc. În acest timp, Ben-Hadad – regele Aramului – era bolnav. El a fost anunţat că a venit omul lui Dumnezeu. 8 Regele i-a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du-te, întâlneşte-te cu omul lui Dumnezeu şi întreabă-L pe Iahve prin el, spunându-i: «Mă voi vindeca de această boală?»” 9 Hazael s-a dus să se întâlnească cu Elisei; şi a luat cu el – ca dar – patruzeci de cămile încărcate cu tot ce era mai bun în Damasc. Când a ajuns la Elisei, s-a prezentat în faţa lui şi i-a zis: „Fiul tău – Ben-Hadad, regele Aramului – m-a trimis la tine să te întreb dacă se va vindeca de boala lui.” 10 Elisei i-a răspuns: „Du-te şi spune-i: «Cu certitudine, te vei vindeca», deşi Iahve mi-a arătat că va muri.” 11 Apoi el a privit fix spre Hazael şi s-a uitat la el până când acesta s-a jenat. Apoi omul lui Dumnezeu a început să plângă. 12 Hazael l-a întrebat: „De ce plângi, stăpâne?” Iar el a răspuns: „Pentru că ştiu răul pe care îl vei face israelienilor. Vei da foc oraşelor lor fortificate, îi vei omorî cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăţi pe copiii lor şi le vei rupe uterul femeilor însărcinate!” 13 Hazael i-a zis: „Cum ar putea slujitorul tău – un biet câine – să facă un lucru atât de mare?” Elisei i-a răspuns: „Iahve mi-a arătat că vei fi regele Aramului.” 14 Apoi Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul lui, care l-a întrebat: „Ce ţi-a spus Elisei?” El i-a răspuns: „Mi-a zis că în mod cert, te vei vindeca.” 15 Dar a doua zi, Hazael a luat o pânză netedă; şi după ce a înmuiat-o în apă, a întins-o pe faţa regelui care a murit… Apoi, în locul lui a guvernat Hazael. 16 În al cincilea an al guvernării lui Ioram – fiul lui Ahab, regele teritoriului numit Israel – în timp ce Iehoşafat era rege în teritoriului numit Iuda, a început să guverneze Iehoram – fiul lui Iehoşafat –, ca rege în „Iuda”. 17 El avea vârsta de treizeci şi doi de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim un timp de opt ani. 18 Iehoram a trăit conform modelului regilor lui Israel; şi a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – exact cum procedase familia lui Ahab – pentru că soţia lui era chiar o fiică a lui Ahab. 19 Totuşi Iahve nu a dorit să distrugă total pe cei care locuiau în teritoriul numit Iuda – din cauza lui David – sclavul Său – pentru că îi promisese că va da pentru totdeauna o lumină atât lui cât şi urmaşilor lui. 20 Pe vremea guvernării lui Iehoram, Edom s-a revoltat împotriva dominării israelienilor din teritoriul numit Iuda; şi astfel, şi-a ales propriul lui rege. 21 Atunci Iehoram a traversat în Ţair împreună cu toate carele lui. Edomiţii îl înconjuraseră – atât pe el, cât şi pe conducătorii carelor. Dar Iehoram s-a sculat în mijlocul nopţii şi a scăpat din încercuire; iar armata lui s-a retras. 22 Revolta lui Edom împotriva dominării exercitate de israelienii din teritoriul numit Iuda, continuă de atunci şi până astăzi. Tot în acea perioadă de timp, s-a revoltat şi Libna. 23 Celelalte fapte ale lui Iehoram şi tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”? 24 Iehoram s-a culcat lângă părinţii lui şi a fost înmormântat lângă ei, în „Oraşul lui David”. În locul lui a început să guverneze Ahazia, fiul lui. 25 În al doisprezecelea an al guvernării lui Ioram – fiul lui Ahab, regele lui „Israel” – a început să guverneze Ahazia – fiul lui Iehoram – ca rege al celor din „Iuda”. 26 Ahazia avea vârsta de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim un an. Numele mamei lui era Atalia – o nepoată a lui Omri, regele lui „Israel”. 27 Şi Ahazia a trăit asemănător familiei lui Ahab, făcând ce este rău în relaţia lui cu Iahve. A procedat exact ca familia lui Ahab, pentru că era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab. 28 El s-a dus cu Ioram – fiul lui Ahab – ca să lupte împotriva lui Hazael – regele Aramului – la Ramot-Ghilad. Dar acolo arameii l-au rănit pe Ioram. 29 Regele Ioram s-a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care i le cauzaseră arameii la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia – fiul lui Iehoram, regele lui „Iuda” – s-a dus la Izreel ca să îl vadă pe Ioram – fiul lui Ahab – pentru că era rănit.