1 Isus a plecat de acolo şi a venit în zona provinciei Iudeea, dincolo de Iordan. S-au adunat din nou foarte mulţi oameni la El; şi conform obiceiului pe care îl avea, a început să îi înveţe. 2 În acest timp, Isus a fost vizitat de nişte farisei. Aceia, ca să Îl testeze, L-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat căsătorit să divorţeze. 3 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4 Ei au spus: „Moise a permis bărbatului să scrie un certificat de divorţ şi apoi să îşi abandoneze soţia.” 5 Isus le-a zis: „Moise v-a lăsat scrisă această poruncă din cauza insensibilităţii inimii voastre; 6 dar de la începutul Creaţiei, Dumnezeu l-a conceput pe om să existe împreună ca bărbat şi femeie. 7 Conform acestei legi, omul îşi formează o familie unindu-se în căsătorie cu soţia lui, după ce fiecare dintre ei s-a desprins de familia tatălui şi a mamei lui. 8 Astfel, cei doi devin (ca) un singur organism. Deci nu mai sunt doi, ci formează împreună un întreg. 9 De aici rezultă că omul nu are voie să distrugă acest întreg conceput iniţial de Dumnezeu şi pus în practică prin consimţământul celor doi soţi.” 10 Atunci când au intrat în casă, discipolii L-au abordat pe Isus în legătură cu subiectul divorţului. 11 El le-a zis: „Oricine divorţează şi se căsătoreşte cu altă femeie, comite adulter faţă de fosta lui soţie; 12 şi acelaşi lucru se întâmplă dacă o soţie divorţează şi se căsătoreşte apoi cu alt bărbat: va comite adulter faţă de soţul iniţial.” 13 Lui Isus I-au fost aduşi nişte copii ca să Se atingă de ei. Dar discipolii au făcut reproşuri celor care îi aduceau. 14 Observând ce se întâmplă, Isus S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi-i pe copii să vină la Mine! Să ştiţi că Regatul lui Dumnezeu aparţine celor care sunt asemănători acestora; deci nu îi opriţi din intenţia lor! 15 Vă asigur că nimeni nu va intra în Regatul lui Dumnezeu dacă nu îl va primi aşa cum o face un copil!” 16 Apoi i-a luat în braţe pe rând şi Şi-a pus mâinile peste ei, binecuvântându-i. 17 Tocmai când urma să plece din acel loc, a venit la Isus un om alergând. Ajuns în faţa Lui, a îngenuncheat şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să obţin viaţa eternă?” 18 Isus i-a zis: „De ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun cu excepţia lui Dumnezeu. 19 În al doilea rând, cunoşti poruncile care spun să nu comiţi adulter, să nu comiţi crimă, să nu furi, să nu faci o afirmaţie mincinoasă, să nu înşeli şi să îţi respecţi tatăl şi mama.” 20 El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste cerinţe le-am respectat cu atenţie încă din adolescenţă.” 21 Isus l-a privit direct în faţă, l-a iubit şi i-a răspuns: „Nu ai îndeplinit toate condiţiile. Primul lucru pe care-ţi cer să îl mai faci este să te duci şi să vinzi tot ce ai şi să dai apoi săracilor banii obţinuţi din această vânzare. Astfel, vei avea o comoară în cer. Apoi trebuie să îţi iei crucea şi să Mă urmezi.” 22 Dezamăgit şi profund afectat de acest răspuns, omul care venise la Isus a plecat total întristat, pentru că era proprietarul multor averi. 23 Isus a privit în jurul Lui şi S-a adresat discipolilor, zicând: „Va fi foarte dificil pentru cei bogaţi să intre în Regatul lui Dumnezeu.” 24 Discipolii au rămas surprinşi de această afirmaţie a lui Isus. El a continuat, zicându-le: „Dragii Mei, de fapt, le va fi dificil să intre în Regatul lui Dumnezeu celor care speră să rezolve totul cu ajutorul bogăţiilor. 25 Mai uşor va trece o cămilă prin urechea unui ac, decât va intra un om bogat în Regatul lui Dumnezeu.” 26 Discipolii lui Isus au rămas şi mai surprinşi şi au zis între ei: „Dacă aceasta este realitatea, cine poate atunci să fie salvat?” 27 Isus i-a privit în faţă şi le-a zis: „Da, este imposibil omului; dar nu şi lui Dumnezeu. Pentru că lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt posibile.” 28 Petru a început să vorbească şi a zis: „Vezi că noi am lăsat totul şi am mers după Tine…” 29 Isus a răspuns: „Să ştiţi că toţi cei care au lăsat pentru Mine şi pentru Vestea Bună: casă, fraţi, surori, tată, mamă, soţie, copii, preocupări agricole, 30 vor primi acum, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi activităţi agricole, împreună cu persecuţii; iar în viitor, viaţa eternă. 31 Vor fi mulţi care din primii vor ajunge să fie ultimii; şi mulţi dintre cei care vor fi ultimii, vor ajunge să fie primii.” 32 Ei erau pe drum şi se deplasau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Discipolii erau dezorientaţi şi mergeau panicaţi după El. Isus i-a chemat din nou pe cei doisprezece discipoli ai Săi în jurul Lui şi a început să le vorbească despre lucrurile care urmau să I se întâmple. 33 El le-a zis: „Să ştiţi că mergând la Ierusalim, Fiul Omului va fi predat liderilor preoţilor şi învăţătorilor experţi ai legii (mozaice). Ei Îl vor duce în faţa celor care nu sunt evrei, cu scopul executării Lui. 34 Aceştia Îl vor ridiculiza, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi Îl vor omorî. Dar după trei zile de la moartea Sa, va învia!” 35 Fiii lui Zebedei care se numeau Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne îndeplineşti o dorinţă.” 36 El le-a zis: „Ce doriţi să fac pentru voi?” 37 Iar ei au răspuns: „Să ne oferi locul din dreapta şi pe cel din stânga Ta, atunci când vei fi în glorie!” 38 Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Oare puteţi să beţi paharul pe care îl voi bea Eu? Puteţi să suportaţi «botezul» care-Mi va fi administrat?” 39 Ei au zis: „Da, putem!” Iar Isus le-a zis: „Este adevărat că veţi bea şi voi paharul pe care îl voi bea Eu şi că vi se va administra acelaşi botez care Mi se va administra întâi Mie; 40 dar nu Eu vă voi oferi cinstea de a sta la dreapta şi la stânga Mea. Aceasta este rezervată numai celor pentru care a fost ea pregătită.” 41 În urma acestei discuţii, ceilalţi zece discipoli s-au supărat pe Iacov şi pe Ioan. 42 Dar Isus Şi-a chemat discipolii şi le-a zis: „Ştiţi că naţiunile lumii au guvernatori, cărora superiorii lor le dau ordine în mod autoritar. 43 Dar între voi să nu existe aceeaşi practică. Ci acela care vrea să deţină autoritatea, să slujească tuturor; 44 şi oricine doreşte să fie primul între voi, să fie sclavul tuturor celorlalţi. 45 Pentru că nici chiar Fiul Omului nu a venit cu pretenţia ca să fie slujit, ci cu scopul ca El să slujească şi să îşi sacrifice viaţa pentru recuperarea multora!” 46 Mergând, au ajuns în Ierihon. În timp ce Isus Îşi urma drumul şi ieşea din această localitate împreună cu discipolii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, exista în apropiere un loc în care stătea şi cerşea un orb. El se numea Bartimeu şi era fiul lui Timeu. 47 Auzind că trece Isus din Nazaret, orbul a început să strige: „Isus, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48 Mulţi îl certau şi îi cereau să tacă; dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49 Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l să vină aici!” Orbul a fost chemat, zicându-i-se: „Curaj, omule, ridică-te şi hai să mergem. Te cheamă Isus!” 50 Orbul şi-a aruncat haina (specifică cerşetorilor) şi a venit foarte energic la Isus. 51 El a zis orbului: „Ce doreşti să îţi fac?” Orbul a răspuns: „Rabuni, să mă ajuţi să îmi obţin vederea!” 52 Isus i-a zis: „Du-te; credinţa ta te-a salvat.” Imediat, acel orb şi-a obţinut vederea şi a mers pe drum după Isus.