1 El le-a mai zis: „Să ştiţi că unii care sunt prezenţi aici, nu vor muri până nu vor vedea Regatul lui Dumnezeu venind în forţă.” 2 După şase zile de la această precizare, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan; şi i-a dus separat, numai pe ei, pe un munte înalt. Acolo S-a transfigurat sub privirile lor. 3 Hainele Lui au devenit strălucitoare şi foarte albe. Acel alb depăşea orice performanţă a înălbitorilor de pe pământ. 4 Au apărut acolo Ilie şi Moise. Ei vorbeau cu Isus. 5 Petru a zis: „Învăţătorule, este bine să stăm aici. Hai să facem trei adăposturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.” 6 A spus aceste cuvinte pentru că fusese atât de surprins, încât nu ştia ce este mai bine să zică… 7 A venit apoi un nor care i-a acoperit cu umbra lui; iar din nor s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiul Meu pe care Îl iubesc foarte mult. Să ascultaţi de El!” 8 Când au privit în jur, discipolii lui Isus au constatat că atât Ilie, cât şi Moise nu mai erau; iar Isus rămăsese doar cu ei. 9 În timp ce coborau de pe munte, El le-a ordonat să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul Omului dintre cei morţi. 10 Ei au păstrat acest secret şi se întrebau între ei ce ar fi putut să însemne acea înviere dintre cei morţi. 11 Discipolii I-au pus lui Isus următoarea întrebare: „De ce spun experţii legii mozaice că întâi trebuie să vină Ilie?” 12 El le-a răspuns: „Este adevărat că Ilie va veni înainte să se întâmple o serie de lucruri şi va restabili totul. Aceste evenimente au fost prezise, aşa cum şi despre Fiul Omului s-au făcut preziceri care au rămas înregistrate în scris. În legătură cu El se spune că va suporta multe suferinţe şi că va fi calomniat. 13 Dar despre Ilie Eu vă spun că, într-un fel, a şi venit; iar ei s-au comportat cum au vrut cu el, exact cum fusese scris în profeţiile Scripturilor.” 14 Când au ajuns la ceilalţi discipoli, au văzut că în jurul acestora era o mare mulţime de oameni. Existau acolo şi experţii legii (mozaice), care discutau în contradictoriu cu discipolii lui Isus. 15 Când au văzut oamenii pe Isus, s-au mirat şi au alergat spre El să I se închine. 16 El i-a întrebat: „Despre ce discutaţi cu învăţătorii legii?” 17 Unul din acea mulţime de oameni, I-a răspuns: „Învăţătorule, venisem la Tine cu fiul meu. Este posedat de un demon care i-a cauzat muţenie. 18 În plus, oriunde are crize, cade la pământ, face spume la gură, îşi încleştează maxilarul şi rămâne anchilozat. M-am adresat discipolilor Tăi şi i-am rugat să scoată demonul, dar nu au putut.” 19 Isus le-a zis: „Vai, ce generaţie necredincioasă! Oare cât credeţi că voi mai fi cu voi şi că vă voi suporta? Aduceţi-l la Mine!” 20 L-au adus pe copil la El. Şi cum a văzut copilul pe Isus, demonul l-a făcut să se cutremure cu o mare forţă. Apoi copilul a căzut la pământ şi se zbătea făcând spumă la gură. 21 Isus l-a întrebat pe tatăl copilului: „De cât timp i se întâmplă aşa?” El a răspuns: „De când era mic copil. 22 Şi de multe ori, spiritul rău l-a aruncat ba în foc, ba în apă, ca să îl omoare. Dar dacă poţi face ceva, Te rog să ai milă de noi şi ajută-ne!” 23 Isus a răspuns: „Tu zici «Dacă poţi…»!? Toate lucrurile sunt posibile celui care crede!” 24 Imediat, tatăl copilului a strigat lăcrimând: „Cred, domnule; (totuşi) am nevoie de ajutor să îmi înving necredinţa!” 25 Când a văzut Isus că mulţimea de oameni se îndreaptă spre ei alergând, s-a adresat demonului, zicându-i: „Spirit de surdo-muţenie, îţi ordon să ieşi din acest copil şi să nu mai intri în el!” 26 Spiritul rău a ieşit făcându-l pe băiat să ţipe şi producându-i pentru ultima dată o violentă convulsie. Apoi a rămas ca mort. Acest fapt i-a făcut pe mulţi dintre cei prezenţi acolo să spună: „A murit!” 27 Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat, iar băiatul a stat pe picioarele lui. 28 Când a intrat Isus în casă, discipolii Lui L-au întrebat separat: „De ce noi nu am reuşit să scoatem demonul din băiat?” 29 Isus le-a zis: „Acest fel de demoni nu poate ieşi decât atunci când îl înfruntă cineva care practică rugăciunea şi postul.” 30 Plecând de acolo, au trecut prin provincia Galileea, în timp ce Isus ar fi vrut să nu ştie nimeni despre prezenţa Lui în acea zonă. 31 El Îşi învăţa discipolii, zicând: „Fiul Omului va fi arestat, apoi va fi (chiar) omorât; şi a treia zi după omorârea Lui, va învia.” 32 Dar discipolii nu înţelegeau ce vrea să spună Isus vorbindu-le astfel; şi evitau să Îl întrebe despre sensul acelor cuvinte. 33 Apoi au ajuns în Capernaum. Când era într-o casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce discutaţi între voi pe drum?” 34 Dar ei nu I-au dat niciun răspuns. De fapt, tăcerea lor încerca să ascundă faptul că în timp ce se deplasau, a existat o ceartă între ei ca să se stabilească cine este lider în grupul lor. 35 Atunci Isus a stat jos, i-a chemat în jurul Său pe cei doisprezece discipoli şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie primul între voi, trebuie să devină ultimul, slujind tuturor!” 36 A pus un copil în mijlocul lor. Apoi, luându-l în braţe, le-a zis: 37 „Oricine primeşte pe unul dintre aceşti copilaşi în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi, de fapt, cine Mă primeşte, nu doar pe Mine Mă primeşte, ci şi pe Cel care M-a trimis.” 38 Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut un om făcând exorcizări în numele Tău şi i-am interzis să le mai facă, pentru că nu era din grupul nostru.” 39 Isus a răspuns: „Nu este corect să procedaţi aşa; pentru simplul motiv că nu există nimeni care după ce a făcut minuni în numele Meu, să Mă denigreze. 40 Cine nu se manifestă împotriva noastră, este ca un membru al grupului nostru. 41 Şi să reţineţi că recompensa va fi acordată chiar şi celor care vă vor da să beţi un pahar cu apă având în vedere statutul vostru de discipoli ai lui Cristos. 42 Dar în acelaşi timp, este adevărat şi faptul că este grav ca cineva să provoace la comiterea păcatului pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine. Acelui provocator, ar fi mai bine să i se lege de gât o piatră mare ca cea de moară şi să fie apoi aruncat aşa în mare… 43 Dacă mâna ta te determină să păcătuieşti, tai-o; este mai bine pentru tine să fii infirm în viaţă, decât să mergi în iad având ambele mâini. [Acolo, focul nu se stinge 44 şi nici viermele lor nu moare în timp ce focul persistă]. 45 Dacă piciorul tău te determină să păcătuieşti, taie-l. Este în avantajul tău să fii şchiop în viaţă, decât să fii aruncat în iad având ambele picioare. [În acel loc, focul continuă la nesfârşit, 46 iar viermele celor de-acolo nu moare, deşi focul arde permanent]. 47 Şi dacă ochiul tău te determină să păcătuieşti, scoate-l! Pentru tine este mai bine să intri în Regatul lui Dumnezeu având numai un ochi, decât să îi ai pe amândoi şi să fii aruncat în focul iadului, 48 acolo unde viermele celor din el nu moare chiar dacă focul nu se stinge. 49 Să ştiţi că din această cauză, fiecare va fi «sărat» cu foc, aşa cum fiecare animal oferit ca sacrificiu lui Dumnezeu este presărat cu sare. 50 Sarea este bună cât timp mai are proprietatea de a săra; dar când şi-o pierde, oare cum şi-ar reface-o? Să aveţi «sare» în voi şi să trăiţi în armonie unii cu alţii.”