1 În timpul acelor zile se adunaseră din nou foarte mulţi oameni în jurul lui Isus; dar nu aveau ce să mănânce. Isus Şi-a chemat discipolii şi le-a zis: 2 „Îmi este milă de această mulţime de oameni care stă lângă Mine de trei zile fără să aibă mâncarea necesară. 3 Dacă le voi oferi ocazia să plece aşa flămânzi cum sunt, vor leşina de foame pe drum; pentru că unii dintre ei au venit de la mare distanţă.” 4 Discipolii I-au răspuns: „Zona este nepopulată. Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe aceşti oameni tocmai aici?” 5 Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte.” 6 Atunci Isus a poruncit oamenilor să stea jos pe pământ. A luat cele şapte pâini; şi după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, le-a rupt şi le-a dat discipolilor Săi; iar ei le-au împărţit mulţimii de oameni. 7 Mai aveau şi câţiva peştişori pe care i-au împărţit după ce Isus a proclamat o binecuvântare pentru ei. 8 Au mâncat şi s-au săturat; iar la sfârşit, au adunat resturile, umplând cu ele şapte coşuri. 9 Cei care mâncaseră erau aproximativ patru mii de persoane. Apoi Isus le-a oferit ocazia să plece. 10 El a urcat într-o barcă împreună cu discipolii Săi şi au venit în zona Dalmanutei. 11 Fariseii au venit în mod surprinzător şi L-au provocat pe Isus la o polemică. Ei I-au cerut să Îşi demonstreze autoritatea în faţa lor, făcând un miracol. 12 Isus a oftat profund şi apoi a zis: „De ce pretinde această generaţie de oameni să asiste la miracole? Vă asigur că această pretenţie nu îi va fi satisfăcută!” 13 Apoi i-a lăsat şi a urcat din nou în barcă pentru a ajunge pe malul opus. 14 Discipolii Lui uitaseră să ia pâini; iar cu ei, în barcă, nu aveau decât o pâine. 15 Isus îi avertiza zicându-le: „Fiţi atenţi: să vă feriţi bine de «aluatul» fariseilor şi de cel al lui Irod!” 16 Discipolii Lui îşi ziceau: „Vorbind astfel, ne reproşează faptul că nu avem suficiente pâini!” 17 Isus a înţeles cum erau interpretate cuvintele Lui; şi le-a zis: „De ce vă gândiţi tocmai la lipsa de pâini? Nici acum nu înţelegeţi? Tot insensibili şi nereceptivi aţi rămas? 18 Ochii şi urechile pe care le aveţi nu vă ajută deloc? Dar oare nici nu vă amintiţi ce s-a întâmplat cu puţin timp în urmă? 19 Când am rupt cele cinci pâini din care au mâncat cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri cu resturi aţi adunat?” Ei au răspuns: „Douăsprezece coşuri!” 20 El a continuat: „Şi câte coşuri s-au umplut cu resturi după ce au mâncat patru mii de bărbaţi din cele şapte pâini pe care le-aţi rupt?” Discipolii Săi au răspuns: „Şapte coşuri.” 21 Isus le-a zis: „Nici acum nu înţelegeţi?” 22 Au venit împreună la Betsaida. Acolo a fost adus la Isus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus l-a luat pe orb de mână şi l-a dus în afara satului. Apoi i-a aplicat salivă pe ochi; şi punându-Şi mâinile peste el, l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar parcă ar fi nişte copaci.” 25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi şi i-a cerut să se uite fix; şi când s-a concentrat aşa cum i s-a cerut, a fost vindecat şi a văzut toate lucrurile clar. 26 Atunci Isus l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri în sat şi nici să nu informezi pe cineva din el despre ce ţi s-a întâmplat!” 27 Isus a plecat împreună cu discipolii Săi în zona satelor provinciei Cezareea care era guvernată de Filip. Pe drum, El le-a pus următoarea întrebare: „Ce părere au oamenii cu privire la identitatea Mea?” 28 Ei I-au răspuns: „Unii cred că eşti Ioan Botezătorul; alţii consideră că Tu ai fi Ilie; în timp ce alţii spun despre Tine că eşti unul dintre profeţii poporului evreu.” 29 El i-a întrebat: „Dar voi ce părere aveţi despre Mine? Cine sunt Eu pentru voi?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Cristos!” 30 Isus le-a ordonat în cel mai categoric mod să nu comunice altora această informaţie cu privire la identitatea Sa. 31 Atunci a început să îi înveţe că Fiul Omului trebuie să treacă prin multe suferinţe, că va fi contestat de conducătorii religioşi ai poporului evreu, reprezentaţi de preoţi şi de experţii în lege(a mozaică). Le-a mai spus că după toate acestea, va fi omorât şi că după trei zile va învia. 32 Vorbea cu ei foarte deschis. Dar Petru L-a luat separat pe Isus şi a început să Îi facă reproşuri. 33 Dar Isus S-a întors; şi privindu-Şi discipolii, S-a adresat direct lui Petru în auzul tuturor, zicându-i: „La spatele Meu, Satan! Tu, Petru, nu gândeşti ca Dumnezeu, ci promovezi mentalitatea oamenilor!” 34 Apoi a chemat la Sine mulţimea de oameni împreună cu discipolii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se dezică de felul lui de a fi, să îşi ia crucea şi aşa să Mă urmeze. 35 Oricine va dori să îşi protejeze viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va consuma viaţa pentru cauza Mea şi a Veştii Bune, şi-o va recupera. 36 Şi, de fapt, ce rezolvă un om câştigând toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? 37 Sau, cu alte cuvinte, ce poate oferi un om ca echivalent pentru sufletul lui? 38 Să ştiţi că oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele între oamenii acestei generaţii adultere şi păcătoase, va primi acelaşi tratament din partea Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”