1 În Ierusalim, Isus a avut o discuţie cu reprezentanţii fariseilor şi cu cei ai învăţătorilor legii (mozaice). 2 Aceştia văzuseră pe unii dintre discipolii Săi servind masa de prânz cu mâinile „necurate”, adică fără să şi le fi spălat (în mod ritual). – 3 Conform tradiţiei strămoşeşti, fariseii şi toţi ceilalţi iudei, nu mănâncă fără să îşi spele mâinile cu mare atenţie. 4 Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au îmbăiat. Tradiţia lor conţine şi alte obiceiuri, cum ar fi spălarea (rituală) a paharelor, a ulcioarelor, a găleţilor şi a paturilor. – 5 Acei farisei, împreună cu experţii legii (mozaice), L-au întrebat: „De ce nu respectă discipolii Tăi regulile tradiţiei strămoşeşti, permiţându-şi să mănânce cu mâinile «nespălate»?” 6 Isus le-a răspuns: „Ipocriţilor, bine a mai profeţit Isaia despre voi, când a scris: «Acest popor Mă cinsteşte cu buzele; dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba procedează ei astfel, decretând legi care nu reprezintă decât reguli omeneşti.» 8 Voi ignoraţi porunca lui Dumnezeu şi în acelaşi timp respectaţi tradiţia stabilită de oameni, cum ar fi: spălarea ulcioarelor şi a paharelor; şi aveţi multe reguli de acest fel…” 9 Isus le-a mai zis: „Promovând tradiţia voastră, v-aţi permis să anulaţi porunca lui Dumnezeu. 10 De exemplu, El a spus prin Moise: «Să-ţi cinsteşti mama şi tatăl.» şi «Cine va vorbi rău despre tatăl lui sau despre mama lui, să suporte pedeapsa capitală.» 11 Voi, dimpotrivă, aţi decretat că dacă un om pretinde cu privire la bunurile lui că sunt «corban», adică dedicate lui Dumnezeu, este absolvit de datoria de a-şi ajuta părinţii cu ele; 12 şi astfel nu îi mai permiteţi să îşi susţină părinţii cu nimic… 13 Aşa aţi ajuns să desfiinţaţi Cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre. Şi acesta este doar un exemplu. Dar voi procedaţi la fel în cazul multor alte tradiţii.” 14 La sfârşit, Isus a chemat din nou mulţimile de oameni la Sine şi le-a zis: „Sunt interesat să înţelegeţi ce vă voi spune în continuare. Deci ascultaţi cu atenţie: 15 Omul nu devine «necurat» atunci când introduce în el ceva mâncând. De fapt, numai ce iese din el îl poate face «necurat». 16 [Deci dacă vrea cineva să ia în considerare cuvintele Mele, să reţină ce tocmai am spus.”] 17 După ce a intrat în casă şi era departe de mulţimea ascultătorilor, discipolii L-au întrebat pe Isus despre semnificaţia acestei parabole. 18 El le-a zis: „Şi voi sunteţi atât de incapabili în descifrarea înţelesului ei? Nu vă daţi seama că nimic din exterior care intră în om nu îl poate face «necurat»? 19 Când mănâncă cineva, nu introduce nimic în suflet, ci în stomac; apoi o parte din ce a introdus în el, este dat afară.” A spus acest lucru, declarând toate alimentele „curate”. 20 El le-a mai zis: „Ce iese din om, îl face să fie «necurat». 21 Sursa lucrurilor care fac pe om «necurat», este tocmai în sufletul lui, de unde provin gândurile rele, adulterul, relaţiile sexuale extraconjugale, crimele, 22 furturile, înşelăciunile, faptele care produc ruşine, ochiul rău, blasfemia, aroganţa, nebunia. 23 Toate aceste lucruri vin din interiorul omului şi îl fac să fie «necurat»”. 24 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunea Tirului şi a Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo. Dar nu a putut să rămână neobservat; 25 pentru că imediat a venit la El o femeie care s-a aruncat la picioarele Lui. Ea avea o fetiţă care era posedată de un demon. Venise la Isus pentru că auzise vorbindu-se despre El. 26 Femeia care Îl ruga să scoată demonul din fiica ei, era de naţionalitate siro-feniciană. 27 Isus i-a zis: „Lasă-i întâi pe copii să se sature; pentru că nu este bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci căţeilor.” 28 Femeia I-a răspuns: „Este adevărat ce spui, domnule; dar şi căţeii de sub masă mănâncă din ce rămâne copiilor.” 29 Atunci Isus i-a zis: „Suficient! M-ai convins! Poţi pleca acasă; pentru că deja demonul a ieşit din fiica ta!” 30 Când a intrat în casă, femeia şi-a găsit fetiţa culcată în pat şi eliberată de demon. 31 Isus a plecat din zona Tirului şi a ajuns din nou la Marea Galileeii trecând prin Sidon, localitate care aparţinea regiunii numite Decapolis. 32 Acolo I-au adus un surd care vorbea cu mare dificultate; şi L-au rugat să îşi pună mâinile peste el. 33 Isus l-a luat separat de mulţimea de oameni, i-a pus degetele Sale în urechi şi i-a atins limba cu saliva Lui. 34 Apoi a privit spre cer, a oftat şi a zis: „Efata!”, care se traduce cu „Deschide-te!” 35 Imediat, atât urechile, cât şi gura, au funcţionat normal; şi acel om a vorbit foarte clar. 36 Isus le-a cerut în mod categoric să nu spună nimănui despre ce s-a întâmplat; dar cu cât le cerea mai mult acest lucru, cu atât vorbeau mai mult despre El. 37 Ei erau foarte surprinşi şi exclamau: „Este fantastic! El îi vindecă şi pe surdo-muţi!”