1 Isus a plecat de-acolo şi a ajuns în zona Sa natală. Discipolii Lui au mers după El. 2 În ziua de Sabat, a început să înveţe oamenii care veniseră în sinagogă. Mulţi se mirau auzindu-L; şi ziceau: „Care este sursa acestei înţelepciuni pe care o posedă El? Sau cum se explică minunile pe care le face? 3 Oare nu este El fiul tâmplarului şi al Mariei? Nu are ca fraţi pe Iacov, pe Iose, pe Iuda şi pe Simon? Şi nu locuiesc aici, în zonă, surorile Lui?” Toate aceste lucruri Îl făcuseră pe Isus să fie un caz dificil pentru ei. 4 Dar El le-a zis: „Un profet este subapreciat doar în patria lui, între rudele lui şi între membrii familiei din care provine el.” 5 Nu a putut să facă nicio minune acolo. Doar a vindecat câţiva bolnavi punându-Şi mâinile peste ei. 6 Şi era foarte surprins de necredinţa locuitorilor acelei zone. Isus parcurgea satele din jur şi învăţa pe foarte mulţi oameni. 7 În acea perioadă de timp, i-a chemat la Sine pe cei doisprezece discipoli ai Săi şi i-a trimis câte doi (în misiune). Le-a conferit autoritate pe care să o exercite împotriva demonilor 8 şi le-a ordonat să nu aibă la ei niciun toiag, nici pâine, nici sac pentru alimente şi nici bani de aramă; 9 să se încalţe cu sandale şi să nu aibă două feluri de haine cu ei. 10 Apoi le-a mai zis: „Să nu vă schimbaţi gazda; ci să rămâneţi acolo unde veţi fi primiţi, până veţi pleca din acea zonă. 11 Iar dacă în vreun loc nu veţi fi bine primiţi şi nici luaţi în considerare, să plecaţi de acolo scuturând praful de pe sandalele voastre. Acesta va fi ca o probă împotriva lor în momentul când va avea loc Judecata. Să ştiţi că atunci, la Judecată, chiar şi pedeapsa Sodomei şi a Gomorei va fi mai mică decât cea care le va fi administrată lor.” 12 Discipolii au plecat şi au predicat pocăinţa. 13 Făceau multe exorcizări şi vindecau mulţi bolnavi pe care îi ungeau cu ulei. 14 Tetrarhul Irod, auzind vorbindu-se despre Isus care era un nume foarte cunoscut printre evrei, a zis: „Singura mea explicaţie cu privire la acest om este aceea Ioan Botezătorul a înviat. Altfel nu pot înţelege sursa puterilor Lui miraculoase!” 15 Alţii ziceau: „Este Ilie.” Iar alţii susţineau că, de fapt, este unul dintre profeţi. 16 Totuşi, Irod repeta: „Eu i-am tăiat capul lui Ioan Botezătorul; şi acum a înviat!” 17 Era obsedat de această ipoteză pentru că îşi tot amintea cum procedase cu Ioan. Îl arestase şi îl băgase în închisoare din cauza Irodiadei care era, de fapt, soţia fratelui lui, numit Filip. 18 Ioan îi spusese lui Irod: „Nu îţi este permis să te comporţi ca soţ faţă de aceea care, de fapt, este soţia fratelui tău!” 19 Irodiada era foarte indignată şi l-ar fi omorât pe Ioan; 20 dar încă nu putea să îşi vadă planul pus în aplicare atât timp cât Irod se temea de Ioan, fiind convins că acesta este un om corect şi sfânt. Îi acorda protecţia lui, iar când îi asculta mesajele, era provocat de el pentru unele decizii; dar evita luarea lor de mai mult timp. În ciuda faptului că Irod îl agrea pe Ioan, 21 planul Irodiadei a găsit un moment favorabil pentru punerea lui în aplicare, chiar când tetrarhul îşi sărbătorea ziua de naştere. Atunci el organizase o petrecere la care îşi invitase subalternii din armată şi prietenii-colegi cu care guverna provincia Galileea. 22 La petrecere a participat şi fata Irodiadei. Ea a dansat astfel încât a primit multe aplauze şi aprecieri pozitive atât din partea lui Irod, cât şi din partea oaspeţilor lui. Tetrarhul a zis fetei: „Îţi voi oferi orice îmi vei cere!” 23 Apoi a adăugat jurându-i: „Sunt dispus să îţi dau chiar şi jumătate din administraţia mea!” 24 Ieşind, fata s-a consultat cu mama ei, pe care a întrebat-o: „Ce să îi cer?” Iar Irodiada i-a răspuns: „Cere-i capul lui Ioan Botezătorul!” 25 Fata s-a grăbit să vină la tetrarh, prezentându-i următoarea cerere: „Vreau să îmi dai imediat capul lui Ioan Botezătorul pe o farfurie!” 26 Irod a fost foarte dezamăgit; dar din cauza jurământului şi pentru a arăta oaspeţilor că îşi respectă promisiunile, nu a putut să o refuze. 27 A trimis la închisoare un soldat dintre cei care făceau serviciul de pază, cu ordinul de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Soldatul s-a dus şi i-a tăiat capul lui Ioan în închisoare. 28 Apoi l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei; iar fata l-a dat mamei ei… 29 Auzind ce s-a întâmplat, discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul şi i l-au pus într-un mormânt. 30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au relatat tot ce făcuseră şi tot ce îi învăţaseră pe oameni. 31 Isus le-a zis: „Veniţi singuri separat, într-un loc liniştit şi odihniţi-vă puţin.” A spus acest lucru pentru că din cauza suprasolicitării lor, nu aveau timp nici să mănânce. 32 Au plecat cu barca, intenţionând să se retragă într-un loc mai nepopulat, unde să fie numai ei singuri. 33 Dar oamenii i-au observat plecând; şi pentru că i-au cunoscut, au alergat pe jos din toate oraşele şi au venit înaintea lor în locul unde intenţionau ei să ajungă. 34 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni. I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor; şi a început să îi înveţe multe lucruri. 35 Ziua aproape trecuse. Atunci discipolii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Această zonă este nepopulată, iar ziua aproape a trecut. 36 Oferă oamenilor ocazia să plece în localităţile din jur, ca să îşi cumpere pâine; pentru că nu au ce să mănânce.” 37 Isus le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei I-au zis: „Vrei să spui că îi vom putea hrăni cu pâinea pe care o vom cumpăra cu cei două sute de dinari?” 38 Isus le-a zis: „Mergeţi printre oamenii adunaţi şi vedeţi câte pâini există aici, în zonă!” Ei s-au dus să constate câte pâini au oamenii; şi au venit cu următorul răspuns: „Avem cinci pâini şi doi peşti!”. 39 Atunci Isus a spus discipolilor Lui să ceară oamenilor să stea jos pe iarbă în grupuri. 40 Astfel s-au format grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci de persoane. 41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Cu ochii îndreptaţi spre cer, a rostit benedicţiunea; şi apoi, rupând pâinile, le-a dat discipolilor, pentru ca ei să le împartă mulţimii de oameni. A procedat la fel şi cu peştii, împărţindu-i tuturor. 42 Toţi au mâncat şi s-au săturat. 43 În final, resturile din pâini şi din peşti au fost adunate în douăsprezece coşuri. 44 Între cei care mâncaseră, au fost cinci mii de bărbaţi. 45 Isus i-a determinat pe discipolii Săi să urce în barcă şi să traverseze imediat, înaintea Lui, pe celălalt mal, în zona Betsaida. În acest timp, El intenţiona să ofere oamenilor posibilitatea să plece acasă. 46 După ce Şi-a luat rămas bun de la mulţimile de oameni, Isus S-a dus pe munte ca să Se roage. 47 Când s-a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe mal. 48 A văzut că discipolii Lui vâsleau cu mare dificultate, pentru că vântul bătea din faţă. Chiar în timpul când îşi efectua serviciul nocturn de pază a patra gardă, Isus a mers spre ei, călcând peste apă. Intenţiona să treacă pe lângă ei; 49 dar discipolii, având impresia că văd o fantomă care umblă pe mare, au ţipat. 50 Gestul lor a fost cauzat de faptul că s-au speriat. Dar Isus le-a vorbit imediat, zicându-le: „Curaj! Sunt Eu; nu vă temeţi!” 51 Apoi a urcat la ei în barcă, iar vântul nu a mai bătut. Ei au rămas foarte surprinşi de cele întâmplate, 52 pentru că fiind insensibili şi nereceptivi, nu înţeleseseră mesajul care le fusese transmis odată cu înmulţirea (recentă a) pâinilor şi a peştilor. 53 După ce au traversat marea, au ajuns cu barca pe malul localităţii Ghenezaret. 54 Când au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut imediat pe Isus. 55 Alergând prin localităţile învecinate şi pe tot traseul pe care auzeau că trecea Isus, aduceau bolnavii la El. 56 Aceştia, fiind puşi în drumul Lui, Îl rugau să le permită doar să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Şi toţi câţi procedau astfel, erau vindecaţi.