1 Au ajuns pe celălalt mal al Mării Galileeii, în regiunea gadarenilor. 2 Când a coborât Isus din barcă, L-a întâmpinat imediat un demonizat care tocmai ieşea din cimitir. 3 Acest om locuia în (grotele unde erau săpate) morminte şi nimeni nu îl mai putea imobiliza nici măcar cu un lanţ. 4 De multe ori i se legaseră fiare grele de picioare şi cătuşe la mâini; dar le rupsese şi era imposibil de ţinut sub control. 5 Permanent stătea în zona mormintelor şi pe munţi, ţipând şi mutilându-se cu pietre, cu care îşi făcea tăieturi. 6 Când L-a văzut pe Isus de la depărtare, a alergat spre El şi I s-a închinat, 7 strigând: „Ce avem noi în comun, Isus, Fiul Dumnezeului Celui Foarte Înalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!” 8 Zicea aşa, pentru că Isus îi ordona: „Spirit rău, ieşi din acest om!” 9 Isus l-a întrebat: „Cum te numeşti?” El a răspuns: „Numele meu este «Legiune», pentru că suntem mulţi.” 10 Spiritul rău Îl ruga pe Isus insistent să nu îl trimită în afara acelei regiuni. 11 Acolo, lângă munte, era o mare mulţime de porci care păşteau. 12 Demonii L-au rugat pe Isus, zicându-I: „Permite-ne să intrăm în acei porci!” 13 Isus le-a permis; iar spiritele rele, ieşind din acel om, au intrat în mulţimea de porci care s-a deplasat rapid de pe râpă în mare. Şi astfel, toţi cei aproape două mii de porci s-au înecat. 14 Cei care păzeau porcii, au fugit în oraş şi prin satele din jur, anunţând despre acest caz. Oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Ajunşi la Isus, au constatat că cel care fusese posedat de legiunea de demoni, era îmbrăcat decent şi în toate facultăţile mentale. Ei s-au speriat 16 ascultând martorii oculari care le-au povestit tot ce se întâmplase cu demonizatul şi cu porcii. 17 Atunci au început să Îl roage pe Isus să plece din zona lor. 18 În timp ce Isus urca în barcă, omul care fusese posedat de demoni, Îl ruga să îi permită să rămână cu El. 19 Isus nu a aprobat cererea lui, ci i-a zis: „Du-te acasă la familia ta şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Iahve şi cum Şi-a manifestat mila Lui faţă de tine.” 20 El a plecat şi a început să povestească prin Decapolis tot ce îi făcuse Isus; şi îi uimea pe toţi. 21 După ce a traversat Isus pe celălalt mal folosind barca, o mare mulţime de oameni s-a adunat în jurul Lui. El stătea pe mal, aproape de apă. 22 Atunci a venit la El unul dintre liderii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut pe Isus, I s-a aruncat la picioare 23 şi I-a făcut următoarea rugăminte insistentă: „Fetiţa mea este aproape moartă. Te rog, vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să se facă sănătoasă şi să trăiască!” 24 Isus a plecat împreună cu el; iar mulţimea de oameni din jurul Lui produsese aglomeraţie. 25 Exista o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie. 26 Ea suportase intervenţia multor medici. Cheltuise toate resursele de care dispusese; dar nu constatase nicio schimbare în bine a sănătăţii ei; ba încă situaţia se complica odată cu trecerea timpului. 27 Auzind vorbindu-se despre Isus, a venit pe la spatele Lui printre oameni şi I s-a atins de haină. 28 A procedat aşa, pentru că îşi zicea: „Dacă voi reuşi să mă ating de haina Lui, mă voi vindeca!” 29 Imediat, hemoragia a încetat şi a simţit în tot corpul ei că s-a vindecat. 30 Isus Şi-a dat seama imediat că ieşise din El o forţă (vindecătoare); şi întorcându-se spre mulţimea de oameni, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31 Discipolii I-au zis: „Vezi ce mulţi sunt în jurul Tău; şi mai zici «Cine s-a atins de Mine?»?!” 32 El privea în jur ca să vadă pe aceea care făcuse acest lucru. 33 Femeia, speriată şi tremurând pentru că ştia ce se întâmplase, a venit, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul. 34 Dar Isus i-a zis: „Femeie, credinţa ta te-a salvat! Du-te liniştită şi fi vindecată de boala ta!” 35 În timp ce încă vorbea El, au venit nişte oameni din partea liderului sinagogii. Aceştia i-au spus: „Fiica ta a murit; de ce Îl mai deranjezi pe Învăţător?” 36 Dar Isus, fără să ia în considerare aceste cuvinte, a zis liderului sinagogii: „Nu te neliniştii! Credinţa pe care trebuie să o ai, va face diferenţa acum!” 37 Şi nu a permis nimănui să Îl însoţească, excepţie făcând Petru împreună cu cei doi fraţi – Iacov şi Ioan. 38 Au ajuns la casa liderului sinagogii. Acolo, Isus a găsit agitaţie printre cei prezenţi şi pe unii care plângeau exact ca pentru un mort. 39 A intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atât zgomot şi de ce plângeţi? Fetiţa nu a murit, ci doarme!” 40 Dar ei L-au ironizat. Atunci, după ce i-a dat afară pe toţi, i-a luat cu El pe părinţii fetiţei împreună cu cei care-L însoţiseră; şi au intrat împreună acolo unde zăcea ea. 41 A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita, cumi!”, care se traduce cu „Fetiţă, scoală-te!” 42 Imediat, ea s-a ridicat şi a început să umble, pentru că avea vârsta de doisprezece ani. Ei au rămas foarte surprinşi de acest lucru. 43 Isus le-a cerut în mod categoric să nu ştie nimeni ce s-a întâmplat; şi a mai cerut ca fetiţa să fie hrănită.