1 Chiar atunci, discipolii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Regatul ceresc?” 2 Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus între ei 3 şi le-a zis: „Vă spun adevărul: dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, nu veţi avea nicio şansă să intraţi în Regatul ceresc. 4 În consecinţă, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Regatul ceresc. 5 Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în numele Meu, de fapt, Mă primeşte pe Mine. 6 Dar acela care face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai câştigat dacă, în schimb, i s-ar lega de gât o piatră mare şi ar fi înecat astfel în adâncul mării. 7 Vai de oamenii care generează condiţii favorabile (comiterii) păcatului. Este imposibil să nu vină ocazii de păcătuire; dar vai de acel om prin care vin ele! 8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te determină să comiţi păcatul, taie-le şi aruncă-le! Este mai bine pentru tine să beneficiezi de viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau ambele picioare şi să fii aruncat în focul etern. 9 Dacă ochiul tău te determină să comiţi păcatul, scoate-l şi aruncă-l!… Este mai bine pentru tine să beneficiezi de viaţă numai cu un ochi, decât să îi ai pe amândoi şi să fii aruncat în focul iadului. 10 Evitaţi să defăimaţi chiar şi pe unul dintre aceşti micuţi. Vă spun că îngerii lor văd în cer permanent faţa Tatălui Meu care este acolo. 11 [Să ştiţi că Fiul Omului a venit să salveze ce era pierdut.] 12 Ce credeţi? – Un om are o sută de oi. Una dintre ele se rătăceşte. Oare nu le lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi ca să se ducă să caute pe cea rătăcită? 13 Şi dacă se întâmplă să o găsească, vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră. 14 În mod asemănător, Tatăl vostru din cer nu vrea să distrugă nici măcar pe unul dintre aceşti copilaşi. 15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi fă-i reproşuri între tine şi el singur. Dacă îşi însuşeşte critica, luându-te în considerare, ai câştigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine o persoană sau două, pentru ca totul să fie susţinut de declaraţia a doi sau trei martori. 17 Dacă nu vrea să asculte (nici) de ei, prezintă cazul lui în faţa comunităţii credincioşilor; şi dacă nu vrea să asculte nici de această comunitate, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un colector de impozite. 18 Vă spun adevărul: ce veţi lega pe pământ, va fi legat (şi) în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat (şi) în cer. 19 Vă mai spun că dacă doi dintre voi se unesc pe pământ să ceară un lucru oarecare de la Tatăl Meu care este în cer, El li-l va da. 20 Acolo unde sunt două sau trei persoane adunate pentru numele Meu, sunt şi Eu (prezent) în mijlocul lor.” 21 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Doar de şapte ori?” 22 Isus i-a zis: „Eu nu îţi spun «De şapte ori», ci de şaptezeci de ori câte şapte! 23 În acest sens, Regatul ceresc se aseamănă cu un rege care a luat unele decizii cu privire la sclavii lui (datori). 24 A început să calculeze; şi i-au prezentat cazul unuia care îi era dator zece mii de talanţi. 25 Pentru că el nu avea posibilitatea să îi restituie, stăpânul a ordonat ca datoria să îi fie achitată vânzându-l împreună cu: soţia lui, copiii lui şi averea pe care o avea. 26 Sclavul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi i-a zis: «Stăpâne, mai prelungeşte termenul şi îţi voi restitui datoria!» 27 Pentru că i s-a făcut milă de el, stăpânul acelui sclav i-a anulat toată datoria. 28 Când a plecat de la stăpân, sclavul a întâlnit pe unul dintre colegii lui de slujbă care îi era dator o sută de dinari. L-a prins şi îl strângea de gât, zicând: «Restituie datoria pe care o ai faţă de mine!» 29 Colegul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi îi zicea: «Mai prelungeşte-mi termenul şi mă voi achita de datorie!» 30 Dar el nu a vrut, ci s-a dus şi l-a băgat în închisoare, până va plăti datoria. 31 Când au văzut prietenii lui ce s-a întâmplat, s-au întristat foarte mult. S-au dus apoi la stăpânul lor şi i-au relatat cazul. 32 Apoi stăpânul l-a chemat la el pe acel sclav şi i-a zis: «Sclav perfid, eu te-am iertat anulându-ţi toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33 Oare nu era normal ca şi tu să ai aceeaşi milă faţă de colegul tău?» 34 Atunci stăpânul s-a supărat şi l-a predat chinuitorilor până îşi va plăti toată datoria (iniţială). 35 Tot aşa va proceda şi Tatăl Meu ceresc cu fiecare dintre voi care nu îşi iartă fratele din toată inima.”