1 În una dintre zile, Ionatan – fiul lui Saul – i-a zis tânărului care îi transporta armele: „Vino să mergem până în tabăra armatei filistenilor. Ea este pe cealaltă parte!” Dar nu i-a spus nimic tatălui lui (despre acest plan). 2 În acest timp, Saul era la marginea oraşului Ghiva, sub rodiul din Migron. Erau acolo cu el aproape şase sute de bărbaţi. 3 Între ei era şi Ahia care purta o tunică. El era fiul lui Ahitub şi fratele lui I-Cabod – fiul lui Fineas – nepotul lui Eli, care fusese preotul lui Iahve la Şilo. Dar nimeni nu ştia că Ionatan plecase. 4 De fiecare parte a zonei unde se putea traversa şi pe unde intenţiona Ionatan să treacă pentru a ajunge la tabăra filistenilor, exista câte un colţ de stâncă. Numele unuia era Boţeţ, iar al celuilalt era Seneh. 5 Unul dintre ele era în partea de nord, spre Micmaş, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva. 6 Ionatan i-a zis tânărului care îi transporta armele: „Vino să mergem până în tabăra acestor necircumcişi! Poate că Iahve va lucra pentru noi; pentru că nimic nu Îl împiedică pe Iahve să ofere salvarea prin puţini oameni la fel ca atunci când participă mulţi!” 7 Cel care îi transporta armele, i-a răspuns: „Fă tot ce ai în gând! Să ştii că te voi susţine în tot ce intenţionezi să faci!” 8 Ionatan a spus: „Ne vom deplasa spre acei bărbaţi; şi îi vom face să vadă că am venit între ei. 9 Dacă ne vor zice să aşteptăm să se apropie ei de noi, vom rămâne acolo unde suntem; şi nu vom înainta spre ei. 10 Dar dacă ne vor zice să venim la ei, atunci vom urca; pentru că acesta ne va fi semnul că Iahve îi va face să fie învinşi de noi.” 11 Astfel, ei au apărut amândoi în faţa taberei filistene. Atunci filistenii au zis: „Priviţi! Evreii ies din găurile în care s-au ascuns!” 12 Bărbaţii din tabără au strigat spre Ionatan şi spre cel care îi transporta armele, zicând: „Veniţi sus la noi să vă arătăm ceva!” Atunci Ionatan i-a spus celui care îi transporta armele: „Vino după mine; pentru că Iahve îi va face să fie învinşi de Israel!” 13 Ionatan a urcat folosindu-se de mâini şi de picioare; iar cel care îi transporta armele, îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan; iar cel care îi transporta armele venea în urma lui şi îi omora. 14 În acest prim atac făcut de Ionatan şi de cel care îi transporta armele, au fost omorâţi aproape douăzeci de bărbaţi pe o suprafaţă de aproximativ o jumătate de hectar. 15 Teroarea a afectat întreaga armată. S-au speriat atât cei din tabără, cât şi cei din câmpie. Au fost panicaţi nu numai cei din corpul de gardă, ci şi aceia care ieşiseră să distrugă. Şi se cutremura pământul… Această panică a fost trimisă de Dumnezeu. 16 Gărzile lui Saul care erau în Ghiva locuită de urmaşii lui Beniamin, au privit şi au văzut că armata (filistenilor) se dispersează în toate părţile. 17 Atunci Saul le-a zis bărbaţilor care erau cu el: „Număraţi şi vedeţi cine a plecat dintre noi.” Când au numărat, au văzut că lipseau Ionatan şi cel care îi transporta armele. 18 Saul i-a zis lui Ahia: „Adu aici Cufărul lui Dumnezeu!” În acele vremuri, Cufărul lui Dumnezeu era în tabăra israelienilor. 19 În timp ce Saul îi vorbea preotului, haosul din tabăra filistenilor a devenit din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ţi mâna!” 20 Apoi Saul şi oamenii lui s-au adunat şi au intrat în luptă. Au găsit o mare dezordine; pentru că filistenii se omorau între ei. 21 Chiar şi aceia dintre evrei care fuseseră înainte cu filistenii şi se duseseră împreună cu aceştia în tabăra lor, s-au aliat cu israelienii care erau conduşi de Saul şi de Ionatan. 22 Când toţi bărbaţii care se ascunseseră în regiunea muntoasă locuită de urmaşii lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au venit şi ei să lupte împotriva lor; şi i-au urmărit. 23 În acea zi, Iahve a scăpat pe Israel; iar lupta s-a extins până dincolo de localitatea Bet-Aven. 24 Bărbaţii lui Israel au fost extenuaţi în acea zi; pentru că Saul decisese printr-un jurământ pentru ei, zicând: „Să fie blestemat bărbatul care va mânca ceva până seara, înainte să mă răzbun pe duşmanii mei!” Astfel, niciunul dintre ei nu a gustat niciun fel de mâncare. 25 Întreaga armată a intrat într-o pădure. Acolo, pe jos, existau faguri cu miere. 26 Când au intrat în pădure, au văzut că mierea curgea din faguri; dar nimeni nu a luat miere cu mâna să o ducă la gură, pentru că se temeau de blestem. 27 Dar Ionatan nu auzise jurământul pe care tatăl lui îl făcuse împreună cu armata. Astfel, el a întins capătul băţului pe care îl avea în mâna lui; şi l-a înmuiat în mierea din fagure. Şi-a dus mierea cu mâna la gură; şi după ce a mâncat, i s-au luminat ochii. 28 Atunci unul dintre bărbaţi i-a spus: „Tatăl tău a pus armata sub un jurământ sever, spunând: «Să fie blestemat bărbatul care va mânca ceva în această zi!» Aşa se explică de ce este extenuată armata acum.” 29 Atunci Ionatan a răspuns: „Tatăl meu a pus ţara în pericol! Priviţi cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din această miere! 30 Ar fi fost mult mai bine dacă oamenii ar fi mâncat astăzi din prada pe care au luat-o de la duşmanii lor! Oare atunci nu ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?” 31 În acea zi, după ce i-au anihilat pe filisteni de la Micmaş până la Aialon, oamenii erau foarte obosiţi. 32 Au venit repede spre pradă, au luat oi, vite şi viţei, le-au tăiat pe pământ şi le-au mâncat carnea cu tot cu sânge. 33 Dar unii i-au spus lui Saul: „Poporul păcătuieşte împotriva lui Iahve, mâncând carnea împreună cu sângele ei!” Saul a spus: „Nu respectaţi ce aţi promis! Acum, aduceţi aici o piatră mare. 34 Anunţaţi printre oameni că trebuie ca fiecare să îşi aducă boul sau oaia; să le taie aici şi apoi să le mănânce – ca să nu mai păcătuiască împotriva lui Iahve mâncând carne cu sânge!” Astfel, în acea noapte, fiecare şi-a adus cu el animalul; şi l-a tăiat acolo. 35 Saul a construit un altar dedicat lui Iahve. Acela a fost primul altar pe care l-a construit el pentru Iahve. 36 Apoi a zis: „Veniţi să îi urmărim pe filisteni în timpul nopţii, să îi prădăm până când se luminează şi să nu lăsăm viu pe niciunul dintre ei!” Ei i-au răspuns: „Fă tot ce crezi că este bine!” Dar preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!” 37 Saul L-a întrebat pe Dumnezeu, zicând: „Să îi urmăresc pe filisteni? Îi vei face să fie învinşi de Israel?” Dar Iahve nu i-a răspuns în acea zi. 38 Atunci Saul a zis: „Să vină aici toţi conducătorii armatei, ca să descoperim ce păcat a fost comis astăzi. 39 Jur pe Iahve care este viu – pe Cel care îl salvează pe Israel – că şi dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar şi el trebuie să moară!” Dar nimeni din popor nu i-a dat vreun răspuns. 40 Saul a zis întregului Israel: „Voi veţi sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în cealaltă parte.” Poporul i-a răspuns: „Fă ce crezi că este bine.” 41 Saul s-a rugat Dumnezeului lui Israel care se numeşte Iahve, zicând: „Doamne, arată-ne adevărul!” Apoi, prin tragere la sorţi, a ieşit Ionatan şi Saul. Astfel, ceilalţi bărbaţi au scăpat. 42 Atunci Saul a zis: „Trageţi la sorţi între mine şi fiul meu Ionatan.” Tragerea la sorţi a desemnat pe Ionatan. 43 Saul i-a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce ai făcut!” Ionatan i-a răspuns: „Am gustat puţină miere din capătul băţului pe care îl aveam în mână. Stau aici, pregătit să mor!” 44 Saul a zis: „Ionatan, Dumnezeu să se comporte cu toată duritatea faţă de mine dacă nu vei muri!” 45 Dar poporul i-a zis lui Saul: „Chiar trebuie să moară Ionatan – cel care a adus această mare victorie pentru Israel? În niciun caz! Jurăm pe Iahve care este viu că nici măcar un fir de păr nu va cădea pe pământ din capul lui; pentru că tocmai cu ajutorul lui Iahve a adus el victoria în această zi!” Astfel, bărbaţii (armatei) l-au salvat pe Ionatan; şi nu a fost omorât. 46 Saul a încetat să îi mai urmărească pe filisteni. Ei s-au retras în teritoriul lor. 47 După ce Saul a început să guverneze poporul Israel, a luptat împotriva tuturor duşmanilor lui din toate părţile: împotriva moabiţilor, împotriva amoniţilor, împotriva edomiţilor, împotriva regilor din Ţoba şi împotriva filistenilor. Oriunde se ducea, obţinea victorii. 48 El a luptat într-un mod remarcabil şi i-a învins pe amaleciţi, eliberând Israelul de cei care îl devastau. 49 Fiii lui Saul erau: Ionatan, Işvi şi Malchi-Şua. Cea mai mare fiică a lui se numea Merab, iar cea mică se numea Mihal. 50 Soţia lui Saul se numea Ahinoam – fiica lui Ahimaaţ. Numele conducătorului armatei lui Saul era Abner – fiul lui Ner – unchiul lui Saul. 51 Chiş – tatăl lui Saul, împreună cu Ner – tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52 Cât timp a trăit Saul, a existat un război sângeros între israelieni şi filistenii. Şi de fiecare dată când Saul vedea un bărbat care avea o forţă fizică remarcabilă sau care era curajos, îl lua cu el.