1 Imediat după ce a trecut de vârful muntelui, Ţiba – slujitorul lui Mefiboşet – l-a întâmpinat pe David. Ţiba avea cu el o pereche de măgari care cărau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de smochine şi un burduf cu vin. 2 Regele l-a întrebat: „Ce vrei să faci cu aceste lucruri?” Ţiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să călătorească pe ei; iar pâinile şi turtele sunt aduse pentru hrana tinerilor. Vinul va fi foarte util când vor umbla prin deşert şi vor fi extenuaţi din cauza setei.” 3 Regele l-a mai întrebat: „Unde este nepotul stăpânului tău?” Ţiba i-a răspuns: „A rămas în Ierusalim; pentru că a zis: «Astăzi, urmaşii lui Israel îmi vor da înapoi proprietăţile bunicului meu!»” 4 Atunci regele i-a zis: „Tot ce aparţinuse lui Mefiboşet, este acum al tău!” Ţiba i-a zis: „Mă închin în faţa ta! Îmi doresc ca regele – stăpânul meu – să manifeste bunăvoinţă faţă de mine.” 5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, a ieşit din oraş un bărbat care a început să blesteme. El se numea Şimei – fiul lui Ghera – şi aparţinea clanului lui Saul. 6 A început să arunce cu pietre în David şi în toţi slujitorii lui, în timp ce întreaga armată (care era cu el) şi toţi luptătorii remarcabili stăteau la dreapta şi la stânga regelui. 7 În timp ce îl blestema pe David, Şimei striga: „Pleacă! Pleacă, om al sângelui – cel care face acte de nedreptate! 8 Iahve a întors împotriva ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul căruia i-ai luat guvernarea. Astfel, acum Iahve i-a dat guvernarea fiului tău numit Absalom; iar tu ai ajuns să fii distrus, pentru că eşti un om al sângelui!” 9 Abişai – fiul Ţeruiei – i-a zis regelui: „Cum îşi permite acest câine mort să îl blesteme pe stăpânul meu, pe rege? Permite-mi să mă duc şi să îi retez capul!” 10 Dar regele a zis: „Ce am eu în comun cu voi, fii ai Ţeruiei? El procedează astfel pentru că Iahve i-a zis: «Blestemă-l pe David!» Deci cine va avea curajul să îi zică: «De ce faci acest lucru?»?” 11 Apoi David le-a zis atât lui Abişai cât şi tuturor slujitorilor lui: „Chiar fiul meu intenţionează să mă omoare. Cu atât mai mult şi-ar dori acum acest beniamit să mă vadă mort! Lăsaţi-l să blesteme; pentru că Iahve i-a spus să facă acest lucru! 12 Poate că Iahve va privi spre necazul meu şi îmi va face bine în locul blestemului lui de astăzi!” 13 David şi oamenii lui şi-au continuat drumul. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând. El arunca pietre şi praf după David. 14 În final, David şi toţi cei care îl însoţeau, au ajuns foarte obosiţi la un anume loc; şi s-au odihnit acolo. 15 În acest timp, Absalom şi toţi israelienii care îl însoţeau au ajuns la Ierusalim. Împreună cu el era acolo şi Ahitofel. 16 După ce au ajuns la Ierusalim – architul Huşai – prietenul lui David, a venit la Absalom şi a zis: „Să trăiască regele! Să trăiască regele!” 17 Absalom l-a întrebat: „Aşa îţi demonstrezi loialitatea pe care o ai faţă de prietenul tău (David)? De ce nu te-ai dus împreună cu el?” 18 Huşai i-a răspuns: „Pentru că voi fi de partea celui pe care l-a ales atât Iahve cât şi acest popor format din toţi israelienii. Cu acela voi rămâne! 19 De fapt, cui ar trebui să îi slujesc? Oare nu fiului lui? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.” 20 Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună! Ce să facem?” 21 Ahitofel l-a sfătuit, zicându-i: „Intră la concubinele regelui care au fost lăsate să îngrijească palatul! Astfel, tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui; şi aşa vor fi încurajaţi toţi cei care sunt de partea ta!” 22 Atunci au instalat un cort pentru Absalom pe acoperiş; şi el a intrat la concubinele tatălui lui sub privirea întregului Israel. 23 În acele vremuri, sfatul care venea de la Ahitofel, avea aceeaşi autoritate ca atunci când ar fi fost un răspuns direct de la Dumnezeu. Aşa erau considerate toate sfaturile pe care le dădea Ahitofel: atât lui David, cât şi lui Absalom.