1 Ahitofel l-a rugat pe Absalom, zicându-i: „Permite-mi să aleg douăsprezece mii de oameni şi să plec repede la noapte în urmărirea lui David. 2 Îl voi ataca prin surprindere, tocmai când va fi obosit şi slăbit. Voi aduce teroarea în tabăra lui; şi toţi cei care o formează, vor fugi. Atunci îl voi omorî numai pe rege. 3 Astfel voi întoarce tot poporul la tine; şi moartea omului pe care îl cauţi va însemna revenirea celorlalţi (luptători) de partea ta. Apoi toţi ceilalţi (israelieni) se vor întoarce în pace (acasă)!” 4 Atât Absalom, cât şi toţi cei care formau consiliul bătrânilor lui Israel, au considerat că acest sfat este unul bun. 5 Dar Absalom a (mai) zis: „Chemaţi-l şi pe architul Huşai, să auzim ce va zice şi el.” 6 Când a venit Huşai, Absalom i-a zis: „Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem aşa cum a zis el? Dacă nu, propune-ne tu o alternativă!” 7 Huşai a răspuns: „De această dată, sfatul dat de Ahitofel nu este bun. 8 Tu ştii că tatăl tău şi oamenii lui sunt luptători remarcabili; iar acum sunt înfuriaţi ca o ursoaică rămasă în câmp după ce i-au fost răpiţi puii. În plus, pentru că tatăl tău este un om învăţat cu războiul, nu va sta noaptea împreună cu poporul. 9 Chiar acum este ascuns în vreo peşteră sau în vreun alt loc. Dacă unul dintre grupurile tale înarmate va fi învins de la început, atunci oricine va auzi despre acest lucru, va spune: «Armata care este de partea lui Absalom, a fost învinsă (de cea condusă de David).» 10 Astfel, chiar şi celor mai curajoşi luptători – care au un curaj ca de leu – li se va topi inima de frică; pentru că tot Israelul ştie că tatăl tău este un erou şi că are nişte luptători renumiţi împreună cu el. 11 Deci sfatul meu este acesta: adună tot Israelul la tine, de la teritoriile locuite de urmaşii lui Dan şi până la Beer-Şeba – o mulţime cât nisipul de pe malul mării – şi condu-i tu personal în această luptă. 12 Apoi îl vom ataca (pe David) acolo unde îl vom găsi; vom veni împotriva lui în forţă aşa cum cade roua pe pământ; şi nu va fi lăsat să trăiască nici el, nici vreunul dintre oamenii lui. 13 Dacă se va retrage în vreun oraş, toţi israelienii vor aduce funii şi îl vom trage spre vale până nu va mai rămâne din el nici măcar o pietricică!” 14 Absalom şi tot consiliul bătrânilor lui Israel, au zis: „Sfatul architului Huşai este mai bun decât cel al lui Ahitofel!” S-a întâmplat aşa pentru că Iahve decisese să îi facă să ignore sfatul bun al lui Ahitofel, ca să aducă dezastrul împotriva lui Absalom. 15 Huşai a vorbit atât preoţilor Ţadoc şi Abiatar care au fost la sfatul dat de Ahitofel lui Absalom, cât şi celor din consiliul bătrânilor lui Israel care fuseseră prezenţi la sfatul pe care l-a dat el personal. 16 El le-a zis: „Trimiteţi-i imediat un mesaj lui David şi spuneţi-i: «Să nu stai în această noapte lângă vadurile deşertului; ci să traversezi repede, ca să nu fie omorât regele împreună cu toţi oamenii care sunt cu el.»” 17 Ionatan şi Ahimaaţ aşteptau veştile la En-Roghel; pentru că nu aveau curajul să intre în oraş. Exista o slujitoare care venea şi îi informa despre ce se întâmpla (în tabăra adversă); iar ei se duceau şi îl anunţau pe regele David. 18 Totuşi, un tânăr i-a văzut şi i-a spus lui Absalom despre ce se întâmpla. După ce au aflat despre acest lucru, cei doi au plecat repede şi au ajuns la casa unui om din localitatea Bahurim. Acela avea în curte o fântână; iar cei doi au coborât în ea. 19 Soţia omului a luat o pătură pe care a întins-o peste fântână; şi a împrăştiat grâu pe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva. 20 Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii şi au întrebat-o: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?” Femeia le-a răspuns: „Au traversat pârâul!” Ei i-au căutat pe cei doi, dar nu i-au găsit; şi astfel s-au întors la Ierusalim. 21 După ce s-au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieşit din fântână şi s-au dus să îl anunţe pe regele David. Ei i-au zis lui David: „Ridicaţi-vă şi traversaţi repede râul; pentru că acesta este sfatul pe care l-a dat Ahitofel împotriva voastră!” 22 David, împreună cu cei care erau cu el, au traversat rapid Iordanul; şi până s-a luminat, nu a mai rămas niciunul care să nu fi traversat râul. 23 Văzând că sfatul lui nu a fost luat în considerare, Ahitofel şi-a pus şaua pe măgar şi a plecat repede acasă, în oraşul lui. Şi-a organizat treburile în familie şi apoi s-a spânzurat. Astfel a murit Ahitofel; şi a fost înmormântat în mormântul tatălui lui. 24 David a ajuns la Mahanaiim, în timp ce Absalom traversa Iordanul împreună cu toţi israelienii. 25 Absalom l-a desemnat pe Amasa ca şi conducător al armatei, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelian numit Ieter, care fusese căsătorit cu Abigail – fiica lui Naha – şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab. 26 Israelienii împreună cu Absalom şi-au stabilit tabăra pe teritoriul Ghiladului. 27 Atunci când David a ajuns la Mahanaiim, Şobi – fiul lui Nahaş – din Raba amoniţilor, împreună cu Machir – fiul lui Amiel – din Lo-Debar şi cu ghiladitul Barzilai – din Roghelim – 28 au adus paturi, ligheane, vase făcute din pământ frământat, grâu, orz, făină, grâu prăjit, fasole şi linte. 29 Mai aveau miere, lapte bătut, oi şi brânză de vaci – pentru ca David şi cei care erau cu el să aibă ce să mănânce. Ei îşi ziceau: „Poporul este flămând, obosit şi însetat în urma călătoriei prin deşert.”