1 Am alcătuit cea dinţii istorisire, Teofile, despre tot ce a început Isus atît să facă, cit şi să înveţe pe oameni,
2 pînă în ziua în care a fost luat sus, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse porunci apostolilor pe care-i alesese,
3 cărora li S-a şi înfăţişat viu, după ce suferise, prin multe dovezi de netăgăduit, arătîndu-li-Se vreme de patruzeci de zile şi vorbind despre cele privitoare la împărăţia lui Dumnezeu.
4 Şi pe cînd erau ei adunaţi cu El, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.
5 Pentru că Ioan a botezat într-adevăr în apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi în Duhul Sfînt”.
6 Ei deci, pe cînd erau adunaţi laolaltă, îl întrebau, zicînd: „Doamne, în timpul acesta refaci împărăţia pentru Israel?”
7 Dar El le-a zis: „Nu este treaba voastră să ştiţi timpurile sau vremurile, pe care Tatăl le-a rînduit prin propria Sa autoritate.
8 Ci voi veţi primi putere, cînd va veni Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori atît în Ierusalim, cît şi în toată Iudeea şi Samaria, şi pînă la marginea pămîntului”.
9 Şi spunînd acestea, pe cînd se uitau ei, a fost ridicat în sus, şi un nor L-a luat din ochii lor.
10 Şi cum se uitau ei ţintă la cer, pe cînd Se ducea El, iată, doi bărbaţi în haine albe au stat lîngă ei
11 şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi uitîndu-vă la cer? Acest Isus, care a fost luat de la voi în cer, aşa va veni, în felul cum L-aţi privit ducîndu-Se în cer”.
12 Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, departe cît un drum în ziua sabatului.
13 Şi cînd au intrat, s-au suit în camera de sus, unde stăteau atît Petru, cît şi Ioan şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, şi Simon Zelotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.
14 Toţi aceştia stăruiau cu un gînd în rugăciune (şi în cereri), împreună cu femeile, şi cu Măria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.
15 Şi în zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – mulţimea celor adunaţi laolaltă era de vreo sută douăzeci –, şi a zis:
16 „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai înainte de Duhul Sfînt, prin gura lui David, despre Iuda, care a devenit călăuza celor ce au prins pe Isus,
17 pentru că era numărat printre noi şi a primit o parte în această slujbă.
18 Acesta a dobîndit deci un ogor cu plata nedreptăţii, şi căzînd cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, şi i s-au vărsat toate măruntaiele.
19 Şi lucrul acesta a ajuns cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, aşa că ogorul acela a fost numit în limba lor Acheldamah, adică ogorul sîngelui’.
20 Căci în cartea Psalmilor este scris: ‘Locuinţa lui să rămînă pustie, şi să nu fie cine să locuiască în ea!’ şi: ‘Slujba lui de supraveghetor s-o ia altul!’
21 Trebuie deci ca, dintre bărbaţii care ne-au însoţit în tot timpul în care Domnul Isus a intrat şi a ieşit între noi,
22 începînd de la botezul lui Ioan pînă în ziua cînd a fost El luat de la noi, unul din aceştia să fie un martor al învierii Lui împreună cu noi”.
23 Şi ei au propus pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.
24 Şi rugîndu-se, au zis: „Tu, Doamne, Cunoscător al inimii tuturor, arată limpede pe cel pe care l-ai ales dintre aceştia doi,
25 ca să ia locul acestei slujbe şi apostolat de la care s-a abătut Iuda, ca să se ducă la locul lui”.
26 Şi au tras la sorţi pentru ei, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.