1 Şi pe cînd se împlinea ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2 Şi deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3 Şi li s-au arătat nişte limbi ca de foc împărţindu-se, şi s-au aşezat peste fiecare din ei.
4 Şi toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să rostească.
5 Erau însă iudei care locuiau vremelnic în Ierusalim, bărbaţi evlavioşi din orice naţiune de sub cer.
6 Dar cînd s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă.
7 Ei însă erau uimiţi şi se minunau, zicînd: „Iată, toţi aceştia care vorbesc, nu sînt galileeni?
8 Şi cum îi auzim noi fiecare în propria noastră limbă în care ne-am născut?
9 Părţi şi mezi şi elamiţi, şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi Capadocia, în Pont şi Asia,
10 în Frigia şi Pamfilia, în Egipt şi ţinuturile Libiei dinspre Cirena, şi romani care se află aici vremelnic, atît iudei, cît şi prozeliţi,
11 cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile mari ale lui Dumnezeu!”
12 Dar toţi erau uimiţi şi nedumeriţi, zicînd unul către altul: „Ce înseamnă aceasta?”
13 Dar alţii, bătîndu-şi joc, ziceau: „Sînt plini de vin dulce!”
14 Petru însă, stînd cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: „Bărbaţi iudei, şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscut aceasta, şi ascultaţi cuvintele mele!
15 Căci aceştia nu sînt beţi, cum socotiţi voi, căci nu este decît al trei­lea ceas din zi.
16 Ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 ‘Şi va fi: în zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice carne, şi fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi, şi tinerii voştri vor vedea vedenii, şi mai-bătrînii voştri vor visa visuri!
18 Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor profeţi.
19 Şi voi da minuni sus în cer şi semne jos pe pămînt, sînge şi foc şi abur de fum;
20 soarele se va preface în întuneric şi luna în sînge, înainte ca să vină ziua Domnului, cea mare şi strălucită.
21 Şi va fi: Oricine, care va invoca Numele Domnului, va fi mîntuit’.
22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus Nazarineanul, Bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin fapte puternice şi minuni şi semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum ştiţi voi înşivă;
23 pe Acesta, dat în mîinile voastre după planul hotărît şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi, pironindu-l prin mîna celor fărădelege, L-aţi omorît.
24 Pe El Dumnezeu L-a înviat, dezlegîndu-I durerile morţii, pentru că nu era posibil să fie ţinut de ea.
25 Căci David zice despre El: ‘Eu vedeam pe Domnul totdeauna înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu fiu clătinat.
26 De aceea mi se bucură inima, si mi se veseleşte limba; chiar şi carnea mea va locui în nădejde:
27 pentru că nu-mi vei părăsi sufletul în Locuinţa morţilor, nici nu vei da pe Sfîntul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, mă vei umple de veselie cu prezenţa Ta’.
29 Fraţilor, îmi este permis să vă spun pe faţă despre patriarhul David că a murit şi a fost înmormîntat, şi mormîntul lui este între noi pînă în ziua aceasta.
30 Fiind deci profet, şi ştiind că Dumnezeu îi jurase cu un jurămînt că va ridica pe unul din rodul şalelor lui pe tronul lui,
31 văzînd aceasta mai dinainte, a vorbit despre învierea lui Cristos, că El nici n-a fost lăsat în Locuinţa morţilor, nici carnea Lui n-a văzut putrezirea.
32 Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi sîntem martori ai acestui lucru.
33 Deci, fiind înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, după ce a primit de la Tatăl promisiunea Duhului Sfînt, a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi.
34 Căci David nu s-a suit în ceruri; dar el însuşi zice: ‘Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
35 pînă ce voi pune pe duşmanii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale’.
36 Să ştie deci cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut atît Domn, cît şi Cristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi”.
37 Auzind însă, ei au fost străpunşi în inimă, şi au zis către Petru şi către ceilalţi apostoli: „Ce să facem, fraţilor?”
38 Dar Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să se lase botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfînt.
39 Căci promisiunea este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sînt în depărtare, pe oricîţi îi cheamă la Sine Domnul, Dumnezeul nostru”.
40 Şi cu multe alte cuvinte aducea mărturie şi îi îndemna, zicînd: „Lăsaţi-vă mîntuiţi din generaţia aceasta perversă”.
41 Cei ce au primit într-adevăr cuvîntul lui au fost botezaţi şi, în ziua aceea, au fost adăugate cam trei mii de suflete.
42 Ei însă stăruiau în învăţătura apostolilor şi în părtăşie, în frîngerea pîinii şi în rugăciuni.
43 Dar peste fiecare suflet a fost temere, şi multe minuni şi semne se făceau prin apostoli.
44 Însă toţi credincioşii erau împreună şi aveau toate în comun,
45 şi îşi vindeau averile şi bunurile, şi le împărţeau la toţi, după cum avea cineva nevoie.
46 Şi stăruiau în fiecare zi într-un gînd în templu; şi frîngînd pîinea acasă, îşi luau hrana cu veselie şi simplitate de inimă,
47 lăudînd pe Dumnezeu şi avînd trecere înaintea întregului popor. Dar Domnul adăuga în fiecare zi la ei pe cei ce erau mîntuiţi.