1 Dar Petru şi Ioan se suiau la templu, la ceasul rugăciunii, al nouălea.
2 Şi se aducea un bărbat, olog din pîntecele mamei lui, care era pus în fiecare zi la poarta templului, numită Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu.
3 Acesta, cînd a văzut pe Petru şi pe Ioan pe cale să intre în templu, a cerut să primească milostenie.
4 Petru însă, cu Ioan, uitîndu-se ţintă la el, a zis: „Uită-te la noi!”
5 El însă se uita la ei cu luare aminte, aşteptînd să primească ceva de la ei.
6 Dar Petru a zis: „Argint şi aur n-am; însă ce am, aceasta îţi dau: în Numele lui Isus Cristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!”
7 Şi apucîndu-l de mîna dreaptă, l-a ridicat. Îndată însă i s-au întărit tălpile şi gleznele,
8 şi dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble; şi a intrat cu ei în templu, umblînd şi sărind şi lăudînd pe Dumnezeu.
9 Şi tot poporul l-a văzut umblînd şi lăudînd pe Dumnezeu,
10 dar l-au recunoscut că era cel ce şedea pentru milostenie la poarta Frumoasă a templului, şi s-au umplut de mirare şi de uimire pentru ceea ce i se întîmplase.
11 Dar pe cînd se ţinea el de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit peste măsură, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.
12 Petru însă, văzînd aceasta, a început să vorbească poporului: „Bărbaţi israeliţi, de ce vă minunaţi de acesta, sau de ce vă uitaţi ţintă la noi, ca şi cum prin propria noastră putere sau evlavie am fi făcut ca el să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a glorificat pe Slujitorul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mîna lui Pilat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui, deşi acela hotărîse să-I dea drumul.
14 Voi însă aţi tăgăduit pe Cel Sfînt şi Drept, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.
15 Dar aţi omorît pe Iniţiatorul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi; noi sîntem martori ai acestui lucru.
16 Şi prin credinţa în Numele Lui, pe acesta, pe care-l priviţi şi-l cunoaşteţi, l-a întărit Numele Lui; şi credinţa care este prin El i-a dat acestuia o sănătate deplină, înaintea voastră a tuturor.
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştri.
18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor profeţilor: că Cristosul Său va suferi.
19 Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la faţa Domnului vremuri de înviorare,
20 şi ca să trimită pe Cristosul, cel rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus,
21 pe care cerul trebuie să-L primească pînă la timpurile refacerii tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime.
22 Moise a zis într-adevăr (părinţilor noştri): ‘Domnul, Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet ca mine; să ascultaţi de El în tot ce vă va vorbi.
23 Dar va fi: Orice suflet care nu va asculta de Profetul acela va fi nimicit din popor’.
24 Dar şi toţi profeţii, de la Samuel şi ceilalţi, care au urmat la rînd, cîţi au vorbit, au şi vestit zilele acestea.
25 Voi sînteţi fiii profeţilor şi ai legămîntului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri, zicînd lui Avraam: ‘În sămînţa ta vor fi binecuvîntate toate familiile pămîntului’.
26 Dumnezeu, după ce a înviat pe Slujitorul Său, L-a trimis mai întîi vouă, ca să vă binecuvinteze prin întoarcerea fiecăruia din voi de la răutăţile voastre”.