1 După aceasta, Isus S-a arătat iarăşi ucenicilor la marea Tiberiadei. Dar El S-a arătat aşa:
2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, zis Geamăn, şi Natanael din Cana Galileii, şi fiii lui Zebedei, şi alţi doi dintre ucenicii Săi.
3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine”. Au ieşit şi s-au urcat în corabie, şi în noaptea aceea n-au prins nimic.
4 Dar cînd s-a făcut dimineaţă, Isus stătea pe ţărm; totuşi ucenicii nu ştiau că este Isus.
5 Deci Isus le-a zis: „Copilaşilor, nu aveţi ceva de mîncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”.
6 Dar El le-a zis: „Aruncaţi plasa în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi”. Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
7 Ucenicul acela, pe care-l iubea Isus, a zis deci lui Petru: „Este Domnul!” Simon Petru deci, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.
8 Dar ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, căci nu erau departe de uscat decît cam la două sute de coţi, trăgînd după ei plasa cu peşti.
9 Cînd s-au suit deci pe ţărm, au văzut acolo jăratec şi peşte pus deasupra, şi pîine.
10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”.
11 Simon Petru deci s-a suit şi a tras plasa la ţărm, plină cu peşti mari, o sută cincizeci şi trei; şi deşi erau aşa de mulţi, plasa nu s-a rupt.
12 Isus le-a zis: „Veniţi de prînziţi”. Dar nici unul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu cine eşti?”, ştiind că este Domnul.
13 Isus a venit şi a luat pîinea şi le-a dat; asemenea şi peştele.
14 Aceasta era deja a treia oară cînd Se arăta Isus ucenicilor, după ce înviase dintre cei morţi.
15 Cînd au prînzit deci, Isus a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti tu mai mult decît aceştia?” El I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”. El i-a zis: „Paşte mieii Mei”.
16 El i-a zis iarăşi a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?” El I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”. El i-a zis: „Păstoreşte oile Mele”.
17 El i-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?”, şi I-a zis: „Doamne, Tu ştii totul; Tu ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!
18 Adevărat, adevărat îţi spun: Cînd erai mai tînăr, singur te încingeai şi umblai unde doreai; dar cînd vei îmbătrîni, îţi vei întinde mîinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei dori”.
19 Dar El a zis aceasta ca să arate cu ce moarte va glorifica el pe Dumnezeu. Şi, după ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-Mă!”
20 Petru, întorcîndu-se, a văzut venind în urmă pe ucenicul pe care-l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul Lui şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te trădează?”
21 Văzîndu-l deci, Petru a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”
22 Isus i-a zis: „Dacă vreau ca el să rămînă pînă vin Eu, ce te priveşte? Tu urmează-Mă!”
23 A ieşit deci cuvîntul acesta între fraţi că ucenicul acela nu va muri. Însă Isus nu îi zisese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămînă pînă vin Eu, ce te priveşte?”
24 Acesta este ucenicul care aduce mărturie despre acestea, şi care a scris acestea. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.
25 Dar mai sînt multe altele pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris una cîte una, nici chiar lumea, mi se pare, n-ar cuprinde cărţile scrise.