1 Dar apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că şi neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.
2 Însă cînd s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei din tăierea împrejur,
3 zicînd: „Ai intrat la nişte bărbaţi care n-au tăierea împrejur şi ai mîncat cu ei”.
4 Petru însă a început şi le-a explicat pe rînd cele întîmplate, zicînd:
5 „Eu mă rugam în cetatea Iope, şi într-un extaz am văzut o vedenie: un vas ca un cearceaf mare coborîndu-se, lăsat în jos din cer cu cele patru colţuri; şi a venit pînă la mine.
6 Cînd m-am uitat cu atenţie în el, am observat şi am văzut animalele cu patru picioare de pe pămînt şi fiarele sălbatice şi tîrîtoarele şi păsările cerului.
7 Am auzit însă şi un glas, zicîndu-mi: ‘Scoală-te, Petre, înjunghie şi mănîncă’.
8 Eu însă am zis: ‘Nicidecum, Doamne, pentru că nimic întinat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea’.
9 Dar glasul din cer a răspuns a doua oară: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti întinat’.
10 Aceasta s-a petrecut însă de trei ori; şi totul a fost tras iarăşi în cer.
11 Şi iată, îndată, trei bărbaţi trimişi din Cezareea la mine s-au înfăţişat la casa în care eram noi.
12 Duhul însă mi-a spus să plec cu ei, fără să mă îndoiesc de ceva. Dar m-au însoţit şi aceşti şase fraţi, şi am intrat în casa bărbatului.
13 El însă ne-a dat de ştire cum a văzut pe înger stînd în casa lui şi zicînd: ‘Trimite la Iope, şi adu pe Simon, zis Petru,
14 care-ţi va vorbi cuvinte prin care vei fi mîntuit, tu şi toată casa ta’.
15 Cînd am început însă să vorbesc, Duhul Sfînt a căzut peste ei ca şi peste noi la început.
16 Dar mi-am amintit de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan a botezat în apă, dar voi veţi fi botezaţi în Duhul Sfînt’.
17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să pot opri pe Dumnezeu?”
18 Dar cînd au auzit ei acestea, s-au liniştit şi au glorificat pe Dumnezeu, zicînd: „Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţa spre viaţă”.
19 Cei împrăştiaţi deci, din pricina necazului întîmplat în privinţa lui Ştefan, au ajuns pînă în Fenicia şi în Cipru şi în Antiohia, nevorbind nimănui Cuvîntul, decît numai iudeilor.
20 Dar unii din ei erau bărbaţi din Cipru şi din Cirena care, venind în Antiohia, au vorbit şi grecilor, vestind pe Domnul Isus.
21 Şi mîna Domnului era cu ei, şi un mare număr a crezut şi s-a întors la Domnul.
22 Dar vestea despre ei a ajuns la urechile adunării din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba la Antiohia.
23 Cînd a venit el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să stăruie cu hotărîre de inimă în Domnul,
24 pentru că el era un bărbat bun şi plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi o mare mulţime a fost adăugată la Domnul.
25 Dar el s-a dus la Tars, ca să caute pe Saul;
26 şi, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Dar s-a întîmplat: Un an întreg ei s-au strîns în adunare, şi au învăţat pe o mare mulţime. Şi pentru întîia dată, ucenicii au fost numiţi creştini în Antiohia.
27 Dar în zilele acelea s-au coborît nişte profeţi din Ierusalim la Antiohia.
28 Unul din ei însă, numit Agab, s-a sculat şi a făcut cunoscut, prin Duhul, că urma să fie o foamete mare peste tot pămîntul locuit, care a venit sub Claudiu.
29 Dar ucenicii, după avutul pe care îl avea cineva, au hotărît ca fiecare din ei să trimită ceva spre ajutorarea fraţilor care locuiau în Iudeea,
30 ceea ce au şi făcut, trimiţîndu-l mai-bătrînilor prin mîna lui Barnaba si a lui Saul.