1 Dar, pe vremea aceea, împăratul Irod a pus mîinile pe cîţiva din adunare, ca să le facă rău,
2 însă a omorît cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3 Dar cînd a văzut că lucrul acesta era plăcut iudeilor, a mai prins şi pe Petru – erau însă zilele Azimilor –.
4 Şi după ce l-a prins, l-a pus în închisoare, dîndu-l pe mîna a patru cete de cîte patru ostaşi ca să-l păzească, vrînd ca după Paşte să-l aducă înaintea poporului.
5 Deci Petru era păzit în închisoare; însă se făcea stăruitor rugăciune către Dumnezeu pentru el din partea adunării.
6 Dar cînd a avut de gînd Irod să-l înfăţişeze, în noaptea aceea Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, şi nişte păzitori înaintea uşii păzeau închisoarea.
7 Şi iată, un înger al Domnului a stat lîngă el, şi o lumină a strălucit în celulă. Dar el, lovind coasta lui Petru, l-a trezit, zicînd: „Scoală-te repede!” Şi lanţurile i-au căzut de pe mîini.
8 Dar îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi sandalele”. El însă a făcut aşa. Şi el i-a zis: „Aruncă-ţi haina pe tine şi urmează-mă”.
9 Şi el a ieşit şi-l urma, totuşi nu ştia că era adevărat ceea ce făcea îngerul, ci i se părea că vede o vedenie.
10 După ce au trecut însă de straja întîia şi a doua, au venit la poarta de fier care duce în cetate, care li s-a deschis de la sine, şi ieşind, au mers înainte pe o stradă. Şi îndată îngerul s-a îndepărtat de la el.
11 Şi Petru, cînd şi-a venit în fire, a zis: „Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mîna lui Irod şi din toată aşteptarea poporului iudeu”.
12 Şi după ce şi-a dat seama de aceasta, s-a dus în casa Măriei, mama lui Ioan, zis Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.
13 Dar cînd a bătut la uşa pridvorului, o slujnică, numită Roda, a venit să asculte.
14 Şi recunoscînd glasul lui Petru, de bucurie, n-a deschis poarta, ci a alergat înăuntru să dea de ştire că Petru stă înaintea porţii.
15 Dar ei i-au zis: „Eşti nebună!” însă ea insista că aşa este. Şi ei ziceau: „Este îngerul lui”.
16 Petru însă continua să bată. Dar cînd au deschis, l-au văzut şi au rămas uimiţi.
17 El însă, făcîndu-le semn cu mîna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din închisoare, şi a zis: „Spuneţi acestea lui Iacov şi fraţilor”. Şi a ieşit şi s-a dus într-alt loc.
18 Dar cînd s-a făcut ziuă, era nu puţină tulburare între ostaşi despre ceea ce se întîmplase cu Petru.
19 Irod însă, după ce l-a căutat şi nu l-a găsit, a cercetat pe păzitori şi a poruncit să fie duşi la execuţie. Şi el s-a coborît din Iudeea la Cezareea şi a rămas cîtva timp acolo.
20 Dar el era furios pe cei din Tir şi din Sidon. Aceştia însă au venit toţi într-un gînd la el; şi, înduplecînd pe Blast, care era peste camera de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din cea împărătească.
21 Însă într-o zi hotărîtă, Irod, după ce s-a îmbrăcat cu haina lui împărătească şi a şezut pe tribună, le-a ţinut o cuvîntare.
22 Dar poporul adunat striga: „Glas de zeu, şi nu de om!”
23 Îndată însă l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse glorie lui Dumnezeu. Şi, mîncat fiind de viermi, şi-a dat sufletul.
24 Dar Cuvîntul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea.
25 Barnaba şi Saul însă, după ce şi-au împlinit misiunea, s-au întors din Ierusalim, luînd cu ei pe Ioan, zis Marcu.