1 În Antiohia însă, în adunarea de acolo, erau nişte profeţi şi învăţători: Barnaba şi Simeon, numit Niger, şi Luciu cirenianul, şi Manaen, care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod, şi Saul.
2 Dar pe cînd slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfînt a zis: „Puneţi-Mi deoparte acum pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”.
3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat şi şi-au pus mîinile peste ei, i-au lăsat să plece.
4 Ei însă, trimişi de Duhul Sfînt, s-au coborît la Seleucia, şi de acolo au plecat pe apă la Cipru.
5 Şi ajunşi la Salamina, au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau însă ca slujitor şi pe Ioan.
6 După ce au străbătut însă toată insula pînă la Pafos, au găsit pe un bărbat, magician şi profet mincinos, un iudeu cu numele Bar-Isus,
7 care era cu proconsulul Sergius Paulus, un bărbat priceput. Acesta, chemînd la sine pe Barnaba şi pe Saul, a căutat să audă Cuvîntul lui Dumnezeu.
8 Dar Elima, magicianul – căci aşa se traduce numele lui –, li s-a împotrivit, căutînd să abată pe proconsul de la credinţă.
9 Dar Saul, care se numeşte şi Pavel, umplut cu Duhul Sfînt, s-a uitat ţintă la el
10 şi a zis: „O, tu plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiu al diavolului, duşman al oricărei dreptăţi, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului?
11 Şi acum, iată, mîna Domnului este asupra ta, şi vei fi orb, şi nu vei vedea soarele pînă la o vreme”. Şi îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric, şi umblînd împrejur, căuta pe cineva care să-l ducă de mînă.
12 Atunci proconsulul, cînd a văzut cele întîmplate, a crezut, uimit de învăţătura Domnului.
13 Pornind însă de la Pafos, Pavel şi însoţitorii lui au venit la Perga în Pamfilia. Ioan însă, plecînd de la ei, s-a întors la Ierusalim.
14 Ei însă, trecînd prin Perga, au sosit la Antiohia din Pisidia, şi au intrat în sinagogă în ziua sabatului şi au şezut jos.
15 Dar după citirea Legii şi a Profeţilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicînd: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvînt de îndemn pentru popor, vorbiţi”.
16 Pavel însă s-a sculat, şi făcînd semn cu mîna, a zis: „Bărbaţi israeliţi, şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!
17 Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinţii noştri şi a înălţat poporul, în timpul şederii lui vre­elnice în ţara Egiptului, şi i-a scos cu braţ puternic din el.
18 Şi vreme de vreo patruzeci de ani le-a suferit apucăturile în pustie.
19 Şi după ce a nimicit şapte naţiuni în ţara Canaanului, le-a dat ţara ca moştenire.
20 Şi după aceea, cam patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători pînă la profetul Samuel.
21 Şi apoi ei au cerut un împărat, şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, un bărbat din seminţia lui Beniamin, timp de patruzeci de ani;
22 şi după ce l-a înlăturat, le-a ridicat ca împărat pe David, despre care a şi spus, aducînd mărturie: ‘Am găsit pe David, fiul lui Iese, bărbat după inima Mea, care va împlini toate dorinţele Mele’.
23 Din sămînţa lui, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mîntuitor, pe Isus,
24 după ce Ioan a predicat înainte de venirea Lui botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel.
25 Dar, pe cînd Ioan îşi sfîrşea alergarea, zicea: ‘Ce socotiţi că sînt eu? Nu sînt eu Acela; ci iată, după mine vine Unul, căruia eu nu sînt vrednic să-I dezleg sandalele picioarelor’.
26 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce sînt între voi temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis Cuvîntul acestei mîntuiri.
27 Căci cei ce locuiesc în Ierusalim şi mai-marii lor, fiind în neştiinţă despre Acesta şi despre cuvintele profeţilor care sînt citite în fiecare sabat, le-au împlinit, judecîndu-L.
28 Şi deşi n-au găsit nici o vină de moarte, ei au cerut lui Pilat ca El să fie omorît.
29 Dar, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au luat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormînt.
30 Dumnezeu însă L-a înviat dintre cei morţi.
31 El S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră împreună cu El din Galileea la Ierusalim, care sînt acum martorii Lui înaintea poporului.
32 Şi noi vă vestim Evanghelia promisiunii făcută părinţilor,
33 că Dumnezeu a împlinit aceasta pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris şi în psalmul al doilea: ‘Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut’.
34 Dar că L-a înviat dintre cei morţi, ca să nu Se mai întoarcă la putrezire, a spus-o astfel: ‘Vă voi da cele sfinte, promise lui David, vrednice de încredere’.
35 De aceea zice şi altundeva: ‘Nu vei lăsa ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea’.
36 Căci David, într-adevăr, după ce a slujit generaţiei lui, după planul lui Dumnezeu, a adormit şi a fost adăugat la părinţii săi, şi a văzut putrezirea.
37 Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.
38 Deci, să vă fie cunoscut, fraţilor, că prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor;
39 şi, în El, oricine crede este îndreptăţit de tot ceea ce n-aţi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise.
40 Deci, luaţi seama să nu vină peste voi ce se spune în Profeţi:
41 ‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, şi minunaţi-vă şi pieriţi; pentru că Eu lucrez o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care n-o veţi crede cu nici un chip, dacă v-o istoriseşte cineva’”.
42 Dar pe cînd ieşeau afară, i-au rugat să le vorbească aceste cuvinte în sabatul următor.
43 După ce s-a împrăştiat însă adunarea din sinagogă, mulţi din iudei şi din prozeliţii cucernici au urmat pe Pavel şi Barnaba, care, vorbind către ei, îi înduplecau să rămînă în harul lui Dumnezeu.
44 Dar în sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvîntul Domnului.
45 Iudeii însă, cînd au văzut mulţimile, s-au umplut de gelozie, şi contraziceau cele spuse de Pavel, hulind.
46 Şi, vorbind cu îndrăzneală, Pavel şi Barnaba au zis: „Era necesar ca vouă să vi se vorbească mai întîi Cuvîntul lui Dumnezeu; dar întrucît îl respingeţi, şi voi înşivă nu vă judecaţi vrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem spre neamuri.
47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am pus ca Lumină a neamurilor, ca să fii spre mîntuire pînă la marginea pămîntului’”.
48 Dar neamurile, cînd au auzit, se bucurau şi glorificau Cuvîntul Domnului. Şi cîţi erau rînduiţi spre viaţă veşnică, au crezut.
49 Însă Cuvîntul Domnului se răspîndea prin tot ţinutul.
50 Dar iudeii au întărîtat pe femeile cucernice cu vază şi pe mai-marii cetăţii, şi au stîrnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi Barnaba, şi i-au scos afară din hotarele lor.
51 Ei însă, scuturînd praful de pe picioare împotriva lor, au venit în Iconia,
52 şi ucenicii au fost umpluţi cu bucurie şi cu Duhul Sfînt.