1 Dar s-a întîmplat în Iconia, că ei au intrat împreună în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de iudei şi greci au crezut.
2 Dar iudeii care n-au crezut au întărîtat şi au stîrnit sufletele neamurilor împotriva fraţilor.
3 Deci au rămas destul de multă vreme acolo, vorbind cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvîntul privitor la harul Său, dînd să se facă semne si minuni prin mîinile lor.
4 Dar mulţimea din cetate s-a dezbinat, şi unii erau cu iudeii, alţii însă cu apostolii.
5 Dar cînd neamurile şi iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mişcare ca să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre,
6 ei au înţeles aceasta şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe, şi în împrejurime.
7 Şi acolo vesteau Evanghelia.
8 Şi în Listra şedea un bărbat neputincios de picioare, olog din pîntecele mamei lui, care nu umblase niciodată.
9 El asculta pe Pavel cînd vorbea, care, uitîndu-se ţintă la el şi văzînd că are credinţă ca să fie vindecat,
10 a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare”. Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi umbla.
11 Şi mulţimile, văzînd ce a făcut Pavel, şi-au ridicat glasul, zicînd în limba licaoneană: „Zeii, făcîndu-se asemenea oamenilor, s-au coborît la noi”.
12 Şi îl numeau pe Barnaba Zeus, dar pe Pavel Hermes, întrucît mînuia cuvîntul.
13 Şi preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus tauri şi cununi la porţi şi voia să aducă jertfă, împreună cu mulţimile.
14 Dar apostolii Barnaba şi Pavel, cînd au auzit aceasta, şi-au rupt hainele şi au sărit în mijlocul mulţimii strigînd şi zicînd:
15 „Bărbaţilor, de ce faceţi aceasta? Şi noi sîntem oameni de aceeaşi natură ca şi voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul şi pămîntul şi marea şi tot ce este în ele.
16 El, în generaţiile trecute, a lăsat pe toate naţiunile să umble pe căile lor,
17 şi totuşi nu S-a lăsat fără mărturie, întrucît v-a făcut bine şi v-a dat ploi din cer şi vremuri roditoare, umplîndu-vă inimile de hrană şi veselie”.
18 Şi zicînd acestea, cu greu au oprit mulţimile să nu le aducă jertfă.
19 Dar au sosit din Antiohia şi Iconia nişte iudei, şi, după ce au înduplecat mulţimile şi l-au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au tîrît afară din cetate, socotind că este mort.
20 Cînd l-au înconjurat însă ucenicii, el s-a sculat şi a intrat în cetate. Şi în ziua următoare a plecat cu Barnaba la Derbe.
21 Şi, după ce au vestit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra şi la Iconia şi la Antiohia,
22 întărind sufletele ucenicilor, îndemnîndu-i să stăruie în credinţă, şi spunînd că trebuie să intrăm prin multe necazuri în împărăţia lui Dumnezeu.
23 Dar după ce le-au rînduit mai-bătrîni în fiecare adunare, rugîndu-se cu post, i-au încredinţat Domnului, în care crezuseră.
24 Şi după ce au trecut prin Pisidia, au venit în Pamfilia,
25 şi după ce au vorbit Cuvîntul în Perga, s-au coborît la Atalia.
26 Şi de acolo au plecat pe apă la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră.
27 Dar cînd au ajuns şi au strîns adunarea, au vestit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei, şi că deschisese neamurilor o uşă a credinţei.
28 Au zăbovit însă nu puţină vreme (acolo) cu ucenicii.