1 Şi cîţiva inşi s-au coborît din Iudeea şi învăţau pe fraţi: „Dacă nu sînteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mîntuiţi”.
2 Dar, făcîndu-se neînţelegere şi nu puţin schimb de vorbe din partea lui Pavel şi Barnaba împotriva lor, s-a rînduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi cîţiva să se suie la Ierusalim la apostoli şi mai-bătrîni, din pricina acestei controverse.
3 Ei deci, după ce au fost petrecuţi de adunare, au trecut prin Fenicia şi Samaria, istorisind cu de-amănuntul convertirea neamurilor; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
4 Dar cînd au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de adunare şi de apostoli şi de mai-bătrîni, şi au vestit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei.
5 Însă unii din partida fariseilor care crezuseră s-au ridicat dintre ei, zicînd că trebuie să fie tăiaţi împre­jur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6 Şi apostolii şi mai-bătrînii s-au adunat laolaltă ca să vadă ce este de făcut.
7 Dar după ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de multă vreme, a făcut o alegere între voi ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvîntul Evangheliei şi să creadă.
8 Şi Dumnezeu, Cunoscătorul inimilor, a adus mărturie pentru ei, dîndu-le Duhul Sfînt ca şi nouă,
9 şi n-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, curăţindu-le inimile prin credinţă.
10 Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, punînd pe gîtul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu n-am fost în stare să-l purtăm?
11 Ci credem că sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus în acelaşi fel ca ei”.
12 Toată mulţimea a tăcut şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel istorisind cîte semne şi minuni făcuse Dumnezeu între neamuri prin ei.
13 Dar, după ce au tăcut ei, Iacov a răspuns, zicînd: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
14 Simon a istorisit cum mai întîi Dumnezeu S-a îngrijit să ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său.
15 Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum este scris:
16 ‘După aceea, Mă voi întoarce şi voi zidi din nou cortul cel căzut al lui David din prăbuşirea lui şi îi voi zidi din nou dărîmăturile şi-l voi înălţa din nou,
17 pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, şi toate naţiunile peste care este chemat Numele Meu,
18 zice Domnul, care face acestea’, cunoscute de la începutul timpului.
19 De aceea, eu judec să nu tulburăm pe aceia dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
20 ci să le scriem ca să se ferească de întinăciunile idolilor şi de curvie şi de ce este sugrumat şi de sînge.
21 Căci Moise, încă din generaţiile vechi, are în fiecare cetate pe cei care-l predică, fiind citit în sinagogi în fiecare sabat”.
22 Atunci s-a părut de bine apostolilor şi mai-bătrînilor şi întregii adunări să aleagă nişte bărbaţi dintre ei ca să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba: pe Iuda, zis Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi conducători între fraţi.
23 Şi au scris astfel prin mîna lor: „Apostolii şi fraţii mai-bătrîni, către fraţii dintre neamuri care sînt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, vă salutăm!
24 Întrucît am auzit că unii, cărora nu le-am poruncit, au plecat dintre noi şi v-au tulburat cu cuvintele lor, zdruncinîndu-vă sufletele, (zicînd să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea),
25 ni s-a părut de bine, fiind într-un gînd, să alegem nişte bărbaţi ca să-i trimitem la voi, împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26 oameni care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos.
27 Am trimis deci pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin vorbire aceleaşi lucruri.
28 Căci s-a părut de bine Duhului Sfînt şi nouă ca să nu se mai pună peste voi greutate mai mare decît acestea care sînt necesare:
29 Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sînge şi de ce este sugrumat şi de curvie, de care, dacă vă veţi păzi, bine faceţi. Rămîneţi cu bine!”
30 Ei deci, cînd li s-a dat drumul, s-au coborît la Antiohia şi, strîngînd mulţimea, le-au înmînat scrisoarea.
31 Dar după ce au citit-o, ei s-au bucurat de îmbărbătare.
32 Şi Iuda şi Sila, fiind şi ei profeţi, au îndemnat pe fraţi cu multe cuvinte şi i-au întărit.
33 Dar după ce au petrecut cîtva timp acolo, ei au fost trimişi cu pace de la fraţi la cei ce i-au trimis.
34 (Totuşi Sila a găsit cu cale să rămînă acolo).
35 Pavel şi Barnaba însă au rămas în Antiohia, învăţîndu-i şi vestind, cu mulţi alţii, Cuvîntul Domnului ca Evanghelie.
36 Dar după cîteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem acum şi să vizităm pe fraţii din toate cetăţile în care am vestit Cuvîntul Domnului, ca să vedem ce mai fac”.
37 Barnaba însă dorea să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu,
38 dar Pavel socotea că este drept să nu ia împreună cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrare.
39 S-a iscat însă o controversă, aşa că s-au despărţit unul de altul, şi Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru.
40 Pavel însă şi-a ales pe Sila şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi harului Domnului.
41 Dar el a străbătut Siria şi Cilicia, întărind adunările.