1 El a ajuns însă şi la Derbe şi la Listra. Şi iată, acolo era un ucenic cu numele Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al unui tată grec.
2 El avea o bună mărturie de la fraţii din Listra şi Iconia.
3 Pavel a vrut ca acesta să iasă împreună cu el şi, luîndu-l, l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri, căci toţi ştiau că tatăl lui era grec.
4 Dar, pe cînd treceau prin cetăţi, îndemnau pe fraţi să păzească hotărîrile luate de apostolii şi mai-bătrînii care erau în Ierusalim.
5 Deci adunările erau întărite în credinţă şi sporeau la număr din zi în zi.
6 Dar ei au trecut prin Frigia şi ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfînt să vorbească Cuvîntul în Asia.
7 însă cînd au ajuns lîngă Misia, au încercat să intre în Bitinia, totuşi Duhul lui Isus nu i-a lăsat.
8 Dar trecînd pe lîngă Misia, s-au coborît la Troa.
9 Şi noaptea, i s-a arătat lui Pavel o vedenie: un bărbat din Macedonia sta rugîndu-ne şi zicînd: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”
10 Dar, după ce a văzut el vedenia, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.
11 După ce am plecat însă pe apă din Troa, am mers drept la Samotracia şi în ziua următoare la Neapolis,
12 şi de acolo la Filipi, care este cea dintîi cetate din acea parte a Macedoniei, o colonie. Dar în cetatea aceasta am petrecut cîteva zile.
13 Şi, în ziua sabatului, am ieşit pe poartă, lîngă rîu, unde socoteam că se află un loc de rugăciune. Şi am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.
14 Şi o femeie numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, care cinstea pe Dumnezeu, asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel.
15 Dar după ce s-a lăsat botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat, zicînd: „Dacă aţi judecat că sînt credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămîneţi acolo”. Şi ne-a silit.
16 Dar s-a întîmplat: Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a întîlnit o slujnică, avînd un duh de ghicire, care aducea mult cîştig domnilor ei prin prezicere.
17 Ea, urmîndu-l pe Pavel şi pe noi, striga, zicînd: „Oamenii aceştia sînt robi ai Dumnezeului Celui Preaînalt care vă vestesc o cale a mîntuirii”.
18 Aşa a făcut ea însă multe zile. Dar Pavel, foarte necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „Îţi poruncesc, în Numele lui Isus Cristos, să ieşi din ea”. Şi a ieşit chiar în ceasul acela.
19 Dar, cînd au văzut domnii ei că s-a dus nădejdea cîştigului lor, au apucat pe Pavel şi pe Sila şi i-au tras în piaţă înaintea mai-marilor.
20 Şi după ce i-au adus la judecători, au zis: „Aceşti oameni, care sînt iudei, ne tulbură cetatea
21 şi vestesc nişte obiceiuri pe care nu ne este permis să le primim sau să le practicăm, noi fiind romani”.
22 Şi mulţimea s-a ridicat împreună împotriva lor, şi judecătorii le-au sfîşiat hainele şi au poruncit să-i bată cu nuiele.
23 Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind gardianului să-i păzească în siguranţă.
24 Acesta, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în închisoarea dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.
25 Dar, pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugîndu-se, cîntau laudă lui Dumnezeu, şi deţinuţii îi ascultau.
26 Deodată însă s-a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s-au clătinat temeliile închisorii. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.
27 Dar gardianul s-a trezit şi, cînd a văzut uşile închisorii deschise, a scos sabia şi era să se omoare, socotind că deţinuţii au scăpat.
28 Pavel însă a strigat cu glas tare, zicînd: „Nu-ţi fă nimic rău, căci toţi sîntem aici”.
29 El a cerut însă nişte lumini şi a sărit înăuntru şi, tremurînd, a căzut jos înaintea lui Pavel şi a lui Sila,
30 i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?”
31 Dar ei au spus: „Crede în Domnul Isus, si vei fi mîntuit, tu si casa ta”.
32 Şi i-au vorbit Cuvîntul Domnului, împreună cu toţi cei din casa lui.
33 Şi luîndu-i la el în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi s-a lăsat botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34 Şi după ce i-a dus în casă, le-a pus masa, şi s-a veselit că a devenit credincios în Dumnezeu cu toată casa lui.
35 Dar, cînd s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis lictorii, zicînd: „Dă drumul oamenilor acelora”.
36 Gardianul însă a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Judecătorii au trimis ca să vi se dea drumul; acum deci, ieşiţi şi mergeţi în pace”.
37 Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut în public, necondamnaţi, pe noi, care sîntem romani, ne-au aruncat în închisoare şi acum ne scot în ascuns! Nu merge aşa, ci să vină ei singuri să ne scoată!”
38 Lictorii au spus însă aceste cuvinte judecătorilor. Aceştia s-au temut cînd au auzit că sînt romani.
39 Şi ei au venit şi i-au îmbunat şi, scoţîndu-i afară, i-au rugat să plece din cetate.
40 Dar ei, după ce au ieşit din închisoare, au intrat la Lidia; şi, văzîndu-i pe fraţi, i-au îmbărbătat şi au plecat.