1 Dar, după ce au călătorit prin Amfipoli şi Apolonia, au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.
2 Pavel însă, după cum avea obicei, a intrat la ei, şi în trei sabate a stat de vorbă cu ei din Scripturi,
3 explicînd şi dovedind că Cristosul trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi, şi zicînd: „Acesta este Cristosul: Isus, pe care vi-L vestesc eu”.
4 Şi cîţiva din ei au fost înduplecaţi şi s-au alăturat lui Pavel şi lui Sila, ca şi o mare mulţime de greci cucernici, şi nu puţine dintre femeile de frunte.
5 Dar iudeii, de invidie, au luat cu ei nişte bărbaţi răi dintre haimanalele din piaţă, au făcut o învălmăşeală şi au tulburat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, şi i-au căutat ca să-i aducă afară înaintea adunării poporului.
6 Fiindcă nu i-au găsit însă, au luat cu sila pe Iason şi pe cîţiva fraţi înaintea mai-marilor cetăţii, strigînd: „Aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici,
7 şi Iason i-a primit la sine. Şi toţi aceştia acţionează împotriva decretelor lui Cezar, spunînd că este un alt împărat: Isus”.
8 Ei au tulburat însă mulţimea şi pe mai-marii cetăţii, care ascultau acestea,
9 şi, după ce au căpătat de la Iason şi ceilalţi o cauţiune, le-au dat drumul.
10 Fraţii însă au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Cînd au sosit, s-au dus în sinagoga iudeilor.
11 Aceştia erau însă mai aleşi la suflet decît cei din Tesalonic. Ei au primit Cuvîntul cu toată bunăvoinţa, cercetînd în fiecare zi Scripturile, dacă acestea ar fi aşa.
12 Deci mulţi dintre ei au crezut, pre­cum şi nu puţine dintre femeile de neam ales ale grecilor, şi dintre bărbaţi.
13 Dar iudeii din Tesalonic, cînd au aflat că şi în Bereea a fost vestit Cuvîntul lui Dumnezeu de către Pavel, au venit şi acolo, aţîţînd şi tulburînd mulţimile.
14 Dar atunci fraţii au trimis îndată pe Pavel ca să se ducă pînă spre mare, însă atît Sila, cît şi Timotei au rămas acolo.
15 Cei ce-l însoţeau însă pe Pavel l-au dus pînă la Atena, şi primind poruncă către Sila şi Timotei să vină cît mai curînd la el, au plecat.
16 Însă în timp ce Pavel îi aştepta în Atena, duhul din el îi era provocat la mînie la privirea acestei cetăţi pline de idoli.
17 În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu cei cucernici, şi în piaţă în fiecare zi cu aceia care din întîmplare erau pe acolo.
18 Dar unii din filozofii epicurieni şi stoici au discutat cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Dar alţii: „Pare că este vestitor al unor zeităţi străine”, pentru că el vestea pe Isus şi învierea ca Evanghelie.
19 L-au luat însă şi l-au dus la Areopag, zicînd: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?
20 Căci tu ne aduci ceva ciudat la urechile noastre. Am vrea deci să ştim ce înseamnă aceasta”.
21 Dar toţi atenienii şi străinii care stăteau vremelnic în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou.
22 Pavel însă, stînd în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbaţi atenieni! în toate privinţele vă observ foarte dedaţi închinării la zei.
23 Căci, pe cînd umblam şi observam atent obiectele închinării voastre, am găsit şi un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Deci, ceea ce voi veneraţi fără să cunoaşteţi, aceasta vă vestesc eu.
24 Dumnezeul care a făcut lumea şi tot ce este în ea, Acesta fiind Domn al cerului şi al pămîntului, nu locuieşte în temple făcute de mîini,
25 nici nu este slujit de mîini omeneşti, ca şi cînd ar avea nevoie de ceva, El, care dă tuturor viaţă şi suflare şi toate.
26 Şi El a făcut dintr-unul singur orice neam de oameni, ca să locuiască pe toată faţa pămîntului, hotărîndu-le vremuri rînduite şi graniţele locuirii lor,
27 ca ei să caute pe Dumnezeu, dacă ar putea cumva să-L atingă bîjbîind şi să-L găsească, deşi nu este departe de fiecare din noi.
28 Căci în El trăim şi ne mişcăm şi sîntem, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Căci şi noi sîntem neamul Lui’.
29 Fiind deci neam al lui Dumnezeu, n-ar trebui să socotim că ceea ce este Dumnezeiesc este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugul şi născocirea omului.
30 Deci, trecînd cu vederea timpurile de neştiinţă, Dumnezeu porunceşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască,
31 pentru că a fixat o zi în care va judeca pămîntul locuit după dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rînduit, aducînd tuturor o dovadă prin aceea că L-a înviat dintre cei morţi”.
32 Cînd au auzit ei însă de o înviere a morţilor, unii au început să-şi bată joc, dar alţii au zis: „Te vom mai asculta încă o dată despre aceasta”.
33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34 Dar cîţiva bărbaţi i s-au alăturat şi au crezut, printre care şi Dionisie areopagitul, şi o femeie numită Damaris, şi alţii împreună cu ei.